Romania are un prim-ministru gri. Il urmaresc de vreo 10 zile. Ciolos mi se pare un Stolojan mai pentru oameni. Stolojan era un mancator de cifre si se vedea pe fata lui rece, robotizata ca digera greu si cifrele, si pe oameni, mai ales pe oameni.
Am avut tot felul de premieri. Un harnic slugarnic (Boc). Un intelectual nascut copil batran si gol pe dinauntru ca o teava de cornete cu care nu s-a jucat cand era mic (M.R. Ungureanu). Un ochelarist de combinatii, care a rezistat in functie cand trebuia sa pice si a cazut cand nu merita sa i se intample asta (Ponta). Un fiu de kominternist care a ajuns in PNL-ul lichidat (si) de tac’su, un deschis spre Occident cu samanta bolsevica (Petre Roman). Un El, El, El, numai El, totul pentru El (Adrian Nastase). Un nene de cartier, care nu voia sa faca rau, dar gira raul, un economist onest, dar fara detenta, un cetatean care se simtea bine in Giulesti, dar nu la tribuna oficiala, ci printre microbistii de omenie (Vacaroiu). O mustata de frizer — preferati de lautar? — spintecand istoria PNT (Radu Vasile).
Ciolos mi se pare benign. Isi corecteaza repede greselile (propagandista Guseth, micul Catalin Botezatu de la Sanatate, fotografia de grup a Guvernului, cu ministresele exilate pe fundal), dar va fi uitat inainte de a pierde functia. Inainte, da? Nu dupa! E un executant amabil. E ca Iohannis. Un neamt spalacit si un bruxellez gri au fost trimisi sa lucreze la Bucuresti si nu le face nicio placere. Sub ochii lor, se duc la puscarie oameni care ar fi putut sa le fie prieteni.