Cea mai distractiva intrebare a ultimelor doua saptamani este „ce cauta Gigi Becali in partidul Bratienilor?”.
Gomosii care o ridica isi dau si capetele pe spate, la televizii, adica „suntem exasperati, ce oroare!”. Intrebarea e alta. Ce cauta partidul Bratienilor in alianta cu partidul lui Iliescu? Au fost Bratienii comunisti si nu stiu eu? Dupa revolutie, s-a remarcat un singur Bratianu. E vorba despre un caraghios stabilit la Paris, electrician de meserie, care semana (coincidenta fizionomica, nimic mai mult) cu Kogalniceanu si era poreclit Bratianu-Cartof. Imediat dupa ’90, PNL a fost simpatizat, mai ales de catre tineri, datorita cuvantului „liberal”. Orice gutuman putea sa se laude „bai, n-auzi, io sunt liberal”. Cum sa zica un tanar crescut pe asfalt, superficial si tinut in ignoranta ca e taranist? Cu toate astea, pana la moartea lui Coposu, unica Opozitie onorabila a fost PNTCD. Recunosc ca si eu, in mai ’90, am votat PNL (rusine sa-mi fie!) si Ratiu (bravo mie!). In acesti 23 de ani, penelistii au fost in aceeasi pasta cu FSN, PDSR, PSD, PD, PDL. Ce Bratieni, care Bratieni? „Urmasii Bratienilor” se tavaleau prin namolul parlamentului, erau si ei printre cei 400 si ceva de alesi. Dintre care romanii n-au cunoscut niciodata mai mult de 100. Restul au fost si sunt niste sobolani, peste 300 de sobolani, care nu ies la tribuna timp de un mandat, doua sau cinci, voteaza cum li se cere si fac combinatii in comisii. Normal ca acestor umbre imbogatite pe tacute nu le convine sa aiba in preajma o figura iesita din rand. Ar cadea multe invarteli in comisia in care ar fi Gigi, fiindca sobolanii s-ar teme ca-i da in primire la televizor. Amintiti-va ca zgomotosul CPUN din ’90 gemea de personaje nonconformiste, dar atunci s-a furat mai putin decat in parlamentele rigide de dupa. Va mai servesc un argument pentru care acesti silentiosi miliardari de stat sunt detestabili. Cand se intalnesc cu Gigi in particular, ipocritii il saluta cu „sa traiti, Excelenta!”, iar la televizor il fac grobian.