Doamna Emilia Șercan a controlat teza de doctorat a premierului Ciucă. Și a descoperit că e o mâncare de popotă reîncălzită la focul istovit al plagiatului. N-am gustat și n-aș gusta din ciorba de ciorapi a lui Ciucă, dar înclin să cred că doamna Șercan n-a greșit când a testat-o cu lingura dumneaei de expertă. Așa o consideră useriștii – expertă în plagiate.
Într-un text din „Național”, apărut în data de 11. 05. 2016, am rugat-o pe doamna Șercan să verifice teza de doctorat a domnului Răzvan Burleanu. Era un „doctorat în domeniul schimbărilor organizaționale produse ca urmare a proceselor instituționale de europenizare.” În traducere, chestia asta înseamnă „m-am dus la coadă la lapte și nu era lapte”. La 26 de ani, câți avea atunci domnul Burleanu, poți să-ți dai doctoratul doar în opera ta, cu condiția să te cheme Serghei Esenin, Aurel Vlaicu sau Diego Maradona.
Bineînțeles că doamna Șercan n-a verificat teza domnului Burleanu, dar nu ne luăm din mărunțișuri, deși unele mărunțișuri sunt semnificative. Întrebarea mea e câte teze de doctorat ale useriștilor a anchetat doamna Șercan.
Și acum marea problemă. Nu ai voie să vorbești despre doctorate false după ce ai susținut un ministru al Sănătății ca Vlad Voiculescu.
Și acum, acum, acum imensa problema. Pe 23.08. 2017, doamna Emilia Șercan, cadru universitar și autoare „Humanitas”, a mâzgălit pe facebook „deontologie profesională”. Regret (așa se zice, nu regret deloc) că doamna profesoară nu are noțiuni elementare nici despre profitabila ei meserie – deontologeala. Pleonasmul „deontologie profesională” nu l-ar fi scos nici analfabetul universitar și înstelat Gabriel Oprea.
Și uite așa, editura „Humanitas” se întoarce la menirea ei, de „Editura Politică”. La începutul anilor ’90, „Humanitas” i-a publicat pe Eliade și Cioran, iar acum tipărește cărți de propagandă useristă, semnate de Emilia Șercan și Ramona Ursu, aceste Suzănici Gâdea updatate. Cu mențiunea că Suzana Gâdea a făcut gafe culturale uriașe („mâine, la ora opt, tovarășul Mircea Eliade să fie la mine în birou!” sau „ce mare poet a fost Marin Preda!”), dar era o profesoară bună de Metalurgie Fizică.
Recunosc și mă scuz în fața doamnei Șercan că am aruncat și o măgărie la adresa dumneaei, atunci când a fost amenințată cu moartea. Am scris „poate cu moartea pasiunii”. Urât, foarte urât, n-am putut să mă abțin.
Câteva rânduri și despre ideea de doctorat. Sute de politicieni și securiști din politică sau afaceri au obținut doctorate ca și când ar fi luat adeverințe de la primărie. Toate aceste doctorate trebuie retrase urgent. „Dragă, aveam nevoie să bifez etapa asta!” Și au bifat o etapă a parvenirii, confundând doctoratul – amprenta ta, zborul minții tale în știință sau artă – cu o lucrare de diplomă, în care compromisurile mai pot fi acceptate, pentru că trebuie să mănânci.
