Pentru ca in ultima luna am fost prins cu altele si nu l-am mai impresariat pe Rares Bogdan, mascariciul pe care Crin Antonescu l-a propus sef la TVR s-a tot dus la vale. E de datoria mea sa-l resuscitez, nu pot sa-l las asa.
Nu va speriati, nu si-a pierdut centura de dobitoc national! Nu s-au prezentat alti concurenti seriosi, asa ca e tot a lui. Dar eu aveam ganduri marete cu Mister Bean de Cluj, speram sa scot din el un bou mondial. Ma bazez, insa, pe ambitia lui si va promit ca la categoria vitei balcanici tot il calific. Alaltaieri, voiajam cu telecomanda si am nimerit peste Rares. Nu si-a rebotezat emisiunea. Singurul joc politic in care-i activa Romania este „Sa traiti, am inteles!”, dar Mutunache de Feleac realizeaza „Jocuri de putere”. Era important ca de obicei, controla toate butoanele de la „Piticot” si vorbea despre „marile supermarketuri”. Exista si mici supermarketuri, si uriase dughene! Bravo, Rares, bravo, sa-mi dai numarul de telefon al invatatoarei tale, ca s-o bag in veverita ma-sii! M-am razgandit. O iert. Femeia n-are nicio vina ca tu nu erai atent la ore. Iti cumparase taticul, afacerist cu Statul, o cravata de pionier Brioni si de-abia asteptai recreatia, ca sa faci niste „Jocuri de putere” cu un coleg mai puriu. Cozmin Gusa il cheama. Parca va vad: „io sunt Napoleon, ba io, ba io, si o sa ma duc primul la Bucuresti, cand o sa fiu mare!”. Ma rog, in cazul tau si al lui Cozmin Gusa, „mare” inseamna cat sa va urcati pe niste scaune de bar, ca sa va traga flegme intre ochi ziaristii adevarati, de la Bucuresti.
Ia spune mai bine daca te mai urmaresc navetele spatiale si Serviciile Secrete. E, totusi, posibil sa fii un obiectiv. Orice extraterestru si orice spion si-ar dori sa afle cum au ajuns in somaj cateva zeci de jurnalisti consacrati din cauza unei starpituri cu papionul mai lat decat umerii si cu orizontul cultural mult mai ingust decat paranoia.