Am citit că 94% dintre români n-au cumpărat nici măcar o carte în 2019. Sincer, nu cred. Dar cred că 85% n-au cumpărat. În epoca molimei, decât să cumperi o carte dintr-o librărie, mai bine furi ceva dintr-un muzeu. De vină sunt și editurile. Fac alegeri proaste.
Pentru că sunt conduse de panaramezi care se pierd și prin literatură, și prin economie, editurile au făcut ca anticariatele să fie mai populate decât librăriile. Multe edituri se plâng că nu sunt ajutate de televizii. Dar prin ce scot pe piață, aceste edituri îi servesc pe cântăcioșii de la tocșoaie, care martelează limba română. Iar titanii culturii de masturbare laringiană au impresia că toate titlurile tipărite îi privesc cu ochi mari.
Am mai citit ceva interesant în presă. „Doar 6% dintre profesori apreciază educația online”. Sunt cam mulți. Dacă ar fi după mine, toți ăștia 6% ar zbura din învățământ. Diferența dintre școala clasică și școala online e aceea dintre bibliotecă și rebus. Educația online e un fel de abandon școlar nemărturisit. 70 – 80% dintre profesori s-au adaptat, asta-i situația. Te obișnuiești și cu piersicile olandeze din supermarket. Cum să crească piersici în Olanda? Chestia asta se numește alimentație industrială – francezii au epuizat subiectul în urmă cu 50 de ani. Dacă acei 70 – 80% dintre profesori s-au adaptat, nu înseamnă că le și convine. Miliarde de oameni merg cu metroul, dar nu le place în metrou. Eu am boală pe acei 6%, care ar vrea să facă revelionul în metrou, benoclându-se în telefon.
Ar fi o demagogie să amintesc că înainte aveam lotul național de matematică sau de fizică. Dar trebuie să scriu că de acum înainte vom avea lotul național de meditații. Un lot național extins. În marile orașe, școala va fi o Daciadă a meditațiilor. Oamenii fără posibilități se vor îndatora bancar ca să-și mediteze copiii. Iar băieții și fetițele vor aștepta să se termine mai repede ora, ca să se întoarcă la Tik – Tok. În orașele mici și în sate, elevii vor cunoaște mai puține litere decât cifre. Cifrele sunt de la 0 la 9, restul sunt numere. Vor învăța și numerele, n-am nicio îndoială. Numerele și adunarea. Mai aduni ceva de la părinți, mai aduni ceva de la un vecin neatent.
Nu vreau să fiu rău, dar cred că foarte multe enunțuri și întrebări din cursurile școlii online au fost făcute de acei profesori (6%) încântați că au înlocuit creta și tabla neagră cu tastatura și imprimanta. O întrebare trebuie să fie mai scurtă decât presupusul răspuns. Să fie măcar lămuritoare, dacă nu te duce direct spre soluție. Să fie limpede formulată. În cursurile alea online, aproape orice întrebare conține mai multe ambiguități decât cuvinte. Și are patru sau cinci rânduri pentru un răspuns de un rând. La fel – enunțul. Enunțul nu e un eseu, enunțul trebuie să fie clar, clar, clar. Exemplu. „Eu am cinci lei. Câți lei am eu?” Așa-i corect, domnul și doamna 6%! La voi e „io cred că am cinci lei, fiindcă nu i-am numărat, dar aș merita 50 de lei. Ce caut io în viața mea”?