Nu l-am cunoscut pe acest escroc de anvergura mondiala. Retineti ca i-am adus un elogiu! L-am vazut o singura data si incerc sa nu-l uit niciodata, fi-mi-ar scarba eterna de el! Se intampla pe la sfarsitul anilor ’90, cand Marian Munteanu inchiriase un apartament in blocul unde locuiam pe atunci, langa Biserica Alba, pe Calea Victoriei. Patriciu ii facuse o vizita lui Marian Munteanu. A iesit din bloc, s-a urcat in masina de lux, a mers vreo 10 metri, pana cand soferul a observat ca un batran ii urmareste, ca un batran fuge schiopatand in urma limuzinei. Patriciu a deschis geamul cat sa scoata palma, i-a dat batranului un plic si a plecat mai departe, fara o vorba. Batranul umil era Alexandru Paleologu. Francezii, atat de dragi lui Paleologu, au o expresie: „toucher les cinq sardines” — adica a da mana. Nababul Patriciu a refuzat sa se pateze cu unsoarea de peste fanariot a lui Paleologu.
Dinu Patriciu s-a escrocat si pe el
In rest, ce sa va povestesc? Ce stiti? Tunarul Patriciu s-a sters la cur cu Statul in escrocheria Rompetrol si a batjocorit proprietarii de mici spatii comerciale, furnizorii de mezeluri si angajatii in mizeria de afacere Mic.ro. Sa nu uitam de ziarul „Adevarul”, unde Patriciu a dat cea mai mare reprezentatie de cinism si autodistrugere din istoria presei romane. A platit salarii astronomice unor cretini, ii plimba pe cretini la business class („domnilor, sunteti mai importanti decat ministrii!” — hai sictir, fanfaronule!) in team-buildinguri inutile in Brazilia si Australia, iar cretinii se laudau ca Patriciu nu se baga in politica lor editoriala. Culmea e ca apreciatii cretini nu minteau, de-aia au si dus ziarul la vale. Patriciu se uita cum cretinii ii injura prietenii, pe banii lui. Asta nu-i libertatea presei, ci prostia patronului. Sau poate dorinta de a epata a unui om cultivat, care-si inchipuia, insa, ca-i Lorenzo Magnificul, dar era o caricatura a lui Zambaccian. Armeanul a fost om serios. Se tocmea, dar nu dadea tepe.
Apropo de Zambaccian. Patriciu a facut si doua lucruri bune. A cumparat tablouri (Ressu — 160.000 de euro!), ridicand piata de pictura romaneasca si a tiparit romane fundamentale, in Colectia „Adevarul”. Intr-o lume care renunta la carti, foarte multi romani si-au incropit biblioteci datorita lui Patriciu. Putea sa joace banii la cazino, ca atatia alti miliardari prosti. Nu l-a interesat. Avea propriul cazino. Acel cazino a fost Romania.