Șefii fotbalului românesc se afișează la meciuri cu politicienii considerați de vârf, dar și-au păstrat puterea, în 2018, folosindu-se de Divizia C și de tarabagiii din județe, care au fost răsplătiți cu demnitatea de observatori federali. În consecință, echipa națională e la nivelul Diviziei C și nu participă la un campionat european jucat peste tot și nicăieri, la care s-au calificat reprezentante ale Uniunii Sovietice sfărâmate, ale Iugoslaviei sfărâmate, ale Cehoslovaciei sfărâmate. Așa sfărâmate cum sunt, statele din Pactul de la Varșovia ne dau clasă. Slavă Domnului, suntem întregi! Dar absenți.
La meciul Austriei, FRF i-a invitat pe Dîncu, Barna, Orban și toată pleiada. O pleiadă de comete politice. I.L. Caragiale spunea „celebru e unul care începe să trăiască după ce a murit”. Le doresc acestor domni sănătate, succes în viață și în vacanțele din străinătate, plus vizionare plăcută, fiindcă posteritate plăcută aș putea să le promit doar dacă aș fi ca ei în campania electorală.
Din toată clasa politică afirmată puternic după catastrofa de la Colectiv (catastrofa o trăiesc mai ales cei ca mine, care nu înțeleg de ce trebuia să le influențeze existențele un incendiu întâmplat într-o înjghebare unde se asculta muzică duioasă), singura persoană cu amprentă este Clotilde Armand. Posteritatea pe bază de extravaganță e cea mai sigură. Clotilde e și franțuzoaică, e și româncă, e ce vrea ea și e peste tot acasă, porțile globaliste i se deschid. S-a născut în Guadelupa, iar dinozaurii (mă număr printre acești solzoși și îmi fac autocritica, dar nu azi) nu au știut să o primească frumos pe prima primăreasa din istorie care se luptă cu mafia. Un primar e sau nu e cu mafia. Dar nu se luptă cu mafia. Cu mafia se luptă procurorii. Totuși, Clotilde, doar Clotilde se luptă cu mafia. Clotilde se luptă cu cine crede ea, pentru că tot ce visează ea devine realitate în România. Ea e Clotilde și România e a ei.
Așa că domnii din FRF ar face o mișcare genială dacă ar aduce-o pe Clotilde la următorul meci. În 2022 sunt alegeri la federația de trosbal feminin și observatori federali recrutați dintre tarabagii, iar conducerea instituției ar reuși, în felul ăsta, să anihileze vociferanta galerie useristă. Pentru că USR nu e un partid, e o galerie. FRF și USR au în comun nivelarea în jos. Dar USR e mai tare. FRF câștigă mizând pe cinism. Când îl pui într-o situație jenantă pe Hagi și le zici „stimați parteneri” unor panaramezi județeni înseamnă că ești cinic. USR câștigă mizând pe absurd.