Duminica, Dinamo-Steaua. N-am pus niciun adjectiv, n-am venit cu vreun reper. „Un nou Dinamo-Steaua”, „vechiul Dinamo-Steaua” n-au legatura cu meciul asta. Intalnirea nu merita avancronica.
In 2013, Steaua va fi pentru a zecea oara consecutiv in grupele unei competitii europene. E o performanta si pentru marile echipe din Occident, nu numai pentru Romania. Dinamo si-a facut un serviciu. Nu s-a mai calificat in Europa, unde se compromite aproape an de an, dupa Revolutie. Au fost 3 exceptii. Cand a eliminat pe Sporting Lisabona, pe Sahtior si pe Everton. Intr-o toamna europeana, Steaua marsaluieste cat Dinamo in 23 de ani. Iar diferenta dintre patroni nu mai e nevoie s-o evidentiez, ca o dau in maniheism. Totusi, mi-e greu sa ma abtin. Gigi s-a imprumutat de bani pentru Steaua, a vandut terenuri pentru Steaua, a luat din zestrea fetelor lui pentru Steaua, a intrat in puscarie (si) pentru Steaua. Si de acolo, din puscarie, e mai important pentru Steaua decat Negoita, din libertate, pentru Dinamo. Gigi sta in celula si incearca sa produca bani pentru Steaua. Negoita asteapta sa mai prinda frate-sau, primarul, ceva contracte cu Statul, ca sa plateasca el niste salarii de mizerie. La Steaua, fotbalistii au lefuri convertibile pe plan european. La Dinamo, fotbalagiii salta 2.000 de euro pe luna, dar numai atunci cand sobolanimea din ministere deblocheaza fonduri pentru clientii Robert si Ionut Negoita. Gigi Becali are si defecte. Dar aratati-mi o calitate a fratilor Negoita! Veti zice „descurcareala” si „muclesul”. Astea sunt pacate, viclenii de rozatoare politice.