A fost incoltit Paul Lambrino, mostenitor de profesie. Particula nobiliara „de” ( de Romania, de Lambrino, de ce-o vrea el) sa si-o puna singur.
Nepotul din flori de corcodus al lui Carol al II-lea era folosit ca abtibild imobiliar de politicienii de azi, din toate partidele, de la nasul Basescu la pesedisti. Baietii n-au gandit-o rau. Indoielnica glazura regala ii permitea lui Paulica sa intre in jocul „iti dam mai mult decat s-ar putea sa fie al tau, dar ne intorci cat am convenit!”. Iar Paulica s-a prins ca nu poti sa fii singur la bunici cand e vorba despre o asemenea avere. Sunt convins ca si Regele Mihai, adica un Monarh autentic, nu un print de plezneala ca Paulica, a inteles ca nu are doar cinci fete.
Paulica s-a raportat la Romania in unitati de masura destinate suprafetelor, dar va fi rasplatit in unitatea de masura a timpului. A vrut hectare si va primi ani. De puscarie. Ce ma distreaza e ca nu-l apara nimeni, nimeni din presa! Normal. Paulica e un zevzec, spre deosebire de bunicul lui, care era un vicios, un cinic si un bandit stralucitor. Ziaricii ar spune „fabulos” sau „genial”, asa ca rezist tentatiei si raman la „stralucitor”. Carol al II-lea stia tot ce barfesc gazetarii si scriitorii, la cafenelele de pe Calea Victoriei. Pe unii ii onora cu plicuri groase, ca sa-i toarne numai lui. Intr-o dimineata, Suveranul s-a trezit nervos — abuzase de coniac in seara premergatoare — si a dat ordin sa se inchida Cafeneaua Corso. Intrebat de secretarul Puiu Dumitrescu (a ocupat functia inaintea lui Ernest Urdareanu, era un fel de Lazaroiu pentru Basescu sau de Mihalache pentru Iohannis) de ce a luat o asemenea hotarare, Carol al II-lea a raspuns: „Draga, eu sunt de acord sa platesc delatiunile lor, dar nu ma priveste si ce inventeaza ei, ca sa-si lichideze dusmanii personali!”.