1. Toată lumea a sărit pe Rădoi. Dar ce, Rădoi s-a pus singur antrenor? De la Pițurcă încoace, am avut selecționeri români care au venit la națională să învețe meseria de antrenor și un selecționer străin (Daum) care a aterizat la București ca să-și aducă aminte cum e să fii antrenor.
2. Pe vremuri, după pierderea unor calificări se făceau ședințe la FRF. Acum, ședința trebuie ținută în afara FRF, de unde au fost îndepărtați toți oamenii care se pricep la fotbal. Cine ne-a pricopsit cu acești pasageri la clasa business a declinului are datoria să ne scape de ei. Măcar atât. De uitat, va fi greu să uităm. Au fost cei mai uscați ani (aproape opt) din istoria fotbalului românesc.
3. Să vorbim noua limbă de abțibild din trosbalul înfipt în corset corporatist! Mi-am plăcut că l-am „securizat” pe Enes Sali. E bun copilul, îi urez succes. Dar cu Pițurcă pe bancă am fi „securizat” o poziție de la locul doi în sus. Macedonia a bătut Germania, pe care am condus-o și noi cu 1-0, în deplasare, și pe urmă ne-am vărsat. Pițurcă ar fi scos cel puțin un punct din șase în fața celei mai pufoase echipe a Germaniei din câte am văzut eu. În campania pentru Euro 2008, am ieșit pe locul 1 în grupă, înaintea Olandei. Iar Olanda de atunci era peste Germania de acum.
4. Apropo de Pițurcă. Acesta a spus, în emisiunea lui Ovidiu Ioanițoaia, că a plecat de la națională din cauza presei. Și actuala conducere a FRF a fost parașutată tot din cauza presei – Dosarul Transferurilor. În martie 2014 s-a dinamitat temelia fotbalului românesc. Mai rău e că în 2018, când mai era o șansă să ne revenim, 168 de tarabagii au votat, în Adunarea Generală a FRF, împotriva fotbalului. Și ce au făcut numărătorii de cornere de la publicațiile de sport? Dar azi ce fac numărătorii de cornere? În mod normal, numărătorii de cornere ar avea de lucru trei luni de acum încolo, perioada în care ar trebui să prezinte câte doi tarabagii zilnic. Cu poze mari și raport de activitate, să-i știe lumea, să-i aplaude, să îi venereze.
5. Ca să mă exprim iarăși ca domnii din FRF și ca noua generație de numărători de cornere, îmi pare rău că le-am stricat „vibe-ul”. De fapt nu-mi pare rău deloc, dar așa se spune. Ar mai fi o problemă. Fotbal nu mai avem. Dar FRF mai are bani?
6. Dacă specialiștii de azi ar fi intrat în vestiarul echipei naționale din America ’94, întâi ar fi zis „sărut mâna”, pe urmă ar fi leșinat de emoție dacă le răspundea cineva la salut, iar în final l-ar fi auzit pe Didi Prodan – „aloooo, aloooo, ospătarii afară!”
7. Pe 16 noiembrie se strâng 5 ani de când a plecat Didi Prodan, troița noastră moroșană care va înfrunzi mereu. Avea o inimă mare și solară ca o pită albă din Ardeal. Didi juca tare, ataca tare, petrecea tare, râdea tare. Și nu înțelegea trădarea. De multe ori când aud despre rădăcinile noastre dacice îmi vine să zâmbesc. Didi chiar era un dac. Ultimul dac. Dacul coborât fără lanțuri de pe Columna. Dacul veșnic în picioare.
