Un intrigant mi-a arătat blogul lui Șerban Huidu. Printre alte maglavaisuri, Huidu a bălegărit și titlul „Da, am un frate handicapat”. Fiind între ghilimele, e clar că afirmația nu-i aparține luptătorului anticorupție care și-a luat patru ani cu suspendare. M-am mai uitat o dată și m-am întristat. Știam că Huidu are un frate. Și vi se pare normal să vorbească așa despre Șerban Huidu chiar fratele lui? Constatarea asta putea s-o facă Mihai Găinușă.
Ca orice lichea de mare ținută morală, ca orice oportunist de caracter, Huidu plânge, în altă postare, de mila Diasporei. Normal. Dacă era în Diaspora, Huidu nu-și lua cu suspendare. Își lua „cu exe.” Așa juisează useriștii pe facebook, când un om primește o condamnare pentru infracțiuni economice – doi ani sau cinci ani „cu exe.” N-am mai scris de ceva vreme despre Diaspora și e cazul. Pe strada pietonală, tentaculară, pitorească, mistuitoare din Cefalu (Sicilia) am învățat un cuvânt nou în română – „uciganie”. Un diasporez din Moldova se credea membru în Cosa Nostra și îi spunea altui nepot de-al lui Ștefan cel Mare „dacă mă enervez, să vezi ce uciganie fac io!” Sunt convins că pe urmă au dat-o pe Ion Creangă. S-au dus să fure pupăza din tei.
Dar nu asta-i problema cu Diaspora, pe care o respect. Diaspora ar merita șase locuri din oficiu în parlament: un medic, un jurist, un om de afaceri, un artist, un inginer și un combinator. Dar Diaspora ne dă lecții de vot. Sigur că e democratic să voteze, însă aici e vorba despre bun – simț. Să hotărască un diasporez, prin vot, cum vor trăi românii de acasă e ca și cum aș vota eu, la alegerile locale, și la București, și la Oradea, și la Iași și, mai ales, la Constanța. Deși sunt bucureștean (născut în Drumul Taberei, crescut pe Calea Victoriei), am mai multe legături cu Constanța decât are un diasporez cu România. Aș vrea să votez și la Constanța, dar asta e, nu se poate. Diasporezilor, cine sunteți voi? Noul UDMR? Pesediștilor, că PSD făcea guvernul cu UDMR! Și măcar de-ați vota omenește, adică PNL, PSD, PMP, ProRomânia, ALDE. Dar voi vreți să votați niște hapciupalitici.
Citind rândurile de mai sus veți crede că sunt pesedist. Da, da, sigur, sigur. Am una și cu PSD. Sâmbătă, spre prânz, am fost la o terasă din nordul Mamaiei. Când mi-am văzut prietenii, am țipat, înainte să ajung la masă. „Bă, e poliția rutieră și la Cazino, și la Rex, și la Butoaie. A venit îngrămădita Dăncilă la Mare!” Patronul îmi făcea semne, disperat, plimbând degetul arătător între colțurile buzelor, și pe urmă mi-a șoptit „taci, că e plin de pesediști, au nu știu ce congres sau plenară aici!” M-am uitat la ei. Mă auziseră toți și au lăsat capetele în jos. Gestul e definitoriu pentru pesediști. Au mereu ceva de ascuns. Dacă erau șmecheri, dacă erau mândri că sunt pesediști, dacă n-aveau schelete în dulap, s-ar fi ridicat (măcar unul dintre ei!) și ar fi zis „alooo, bă, vezi ce spui despre șefa noastră!”