Văd că nu prea spune nimeni, dar scriu eu. Guvernul decontează pentru Covid, medicii decontează, deși au făcut doar bine, Biserica decontează, pentru că așa s-a dat ordinul, copiii nu merg la școală și își decontează viitorul. Dar Diaspora nu decontează? De ce nu decontează? Românii au fost închiși două luni în case fiindcă nu s-a făcut carantină la frontiere cu două săptămâni mai devreme, ĂSTA E ADEVĂRUL.
Toată criza Coronavirus e din cauza Diasporei. La mijlocul lunii martie, oamenilor de conștiință din Diaspora li s-a făcut, BRUSC, dor de patrie. Iar noi trebuie să-i iubim, fiindcă sunt sponsorii noștri, ei susțin economia, cum să nu! Au venit cu 200 de euro (ca să achite datoriile lu ‘tăticu’, care bea pe caiet la crâșma din sat) și cu puțin Covid. Iar acel Covid a devenit MULT în autocare și la vamă.
Vă rog să mă credeți că n-am avut nimic cu diasporezii. Din contră, am ținut la ei. Până în 2014, când au început mizeria aia cu votul vociferant și producător de „glicerină stomacală” (Arghezi). Eu știam că patria se poartă în suflet și în sarmale. Să nu fiu, totuși, rău. E democratic să votezi. Dar eu, dacă m-aș stabili afară, n-aș avea neobrăzarea să votez.
Cum îți permiți tu, de la mii de kilometri distanță, să hotărăști cum voi trăi eu la București? Urăști PSD. Felicitări, ai dreptate! Eu nu-l urăsc, fiindcă peste mai puțin de o lună voi împlini 50 de ani și e prea târziu pentru mine să lupt cu morile de vânt ale unui partid vechi de 30 de ani – PSD e metamorfoza durabilă a FSN. Precizez, accentuez că n-am votat niciodată PSD. Dar cum îți permiți tu, mă, diasporezule, să ai păreri despre corupție? Și să mă faci pe mine pesedist! Din 2010 încoace, în România a început represiunea. În numele anticorupției a fost distrus capitalul autohton. Niște analfabete, niște telecomenzi ale Securității, au băgat la pușcărie spuma politicii și a afacerilor. Am spus spuma, nicidecum crema. Poate că era o spumă doldora de zoaie, fiindcă așa se întâmplă după zguduiri sociale, așa cum a fost cea din 1989. Am intrat în multe case de parveniți și aproape că m-a pocnit în față faptul că aveau pereții desfrunziți de biblioteci și de tablouri. Cuvântul „desfrunzit” dă bine în metaforă. Pereții ăia nu erau nici măcar înmuguriți cu „Pupăza din tei” sau cu „Păcală și Tândală”. Acele ziduri goale și albe ca un creier spălat aveau ceva din „Punguța cu doi bani”, fără ca proprietarii să știe povestea. Acei proprietari, însă, au riscat. Banul mare se obține riscând, gândind, umilindu-te și, rareori, muncind. Doamnele care i-au condamnat pe milionari și pe politicieni n-au făcut nimic din toate astea. Doar au executat.
Și mai am o problemă cu Diaspora. La fiecare tur de alegeri, se anunță că „prima țară unde s-a terminat votarea este Noua Zeelandă.” Fus orar, uriaș interval planetar, extramorocar! În 2020, ghiciți cine a câștigat la prezidențiale în Noua Zeelandă! Nu, n-a fost sasul elocvent ca un Trabant. Victoria lui mi s-ar fi părut logică. Dacă stăteam și eu în străinătate și aș fi avut nesimțirea să votez, l-aș fi ștampilat pe Iohannis. Cum să trăiesc departe de țară și să o votez pe îngrămădita din Videle? Dar triumfătorul din Noua Zeelandă a fost reprezentantul partidului Fred și Barna. Așa ceva nu se poate accepta, nu se poate înțelege, nu se poate ierta. Partidul Fred și Barna înseamnă Țară – nu, Familie – nu, Biserică – nu, Tradiție – nu. Vă închipuiți că un partid care nu respectă valorile fondatoare ar putea respecta cinstea și cuvântul dat?
Useriștii sunt botezați în Biserică, dar înjură preoții – implicit își înjură și părinții și nașii care i-au creștinat. Useriștii au crescut cu manuale, dar sunt sclavii – nu adepții, ci sclavii! – internetului. Useriștii au plătit rate ca să-și ia mașini, dar distrug traficul cu trotinetele electrice. Dar i-a votat diaspora din Noua Zeelandă.