1. S-a întors, ieri, un prieten din Sudul Franței. Mi-a povestit că „dom’le, e un spectacol încântător! La Monte Carlo deja se face baie în Mare, am văzut vreo zece sovietici cum plonjau în Mediterană la Larvotto. Dar mai frumos e că am intrat într-o farmacie și farmacista vorbea rusă. Nu știu dacă era rusoaică, dar mă bucur că se pot înțelege cu ea și asupriții, și asupritorii. E plin de dumnealor pe acolo și nu mi s-a părut că pe unii dintre ei i-ar deranja apariția celorlalți. Până la urmă e foarte bine. La Monte Carlo se dorește mai mult pacea decât la București.”
2. Defecțiune tehnică, defecțiune tehnică, defecțiune tehnică! De un an și ceva, la Antena 3 Sienen se spun prostii colosale! Și când am scris „defecțiune tehnică” am fost băiat salon. Defecțiunea e managerială. Să presupunem că prietenul care a fost săptămâna trecută la Monte Carlo ar fi făcut un filmuleț de câteva minute despre exilații de caviar și l-ar fi trimis Antenei 3 Sienen. S-ar fi difuzat, nu?
3. Deja o forțăm cu acest război, facem exact ca Statul Român cu anticoruptia pe vremea lui Băsescu. Anticorupția a fost la televizor, între 2010 și 2014, ca organul masculin la cârciumă, unde îl auzi pe câte unul care n-a cunoscut epidermic zece femei în viața lui cum îi f… el pe toți – femei și bărbați, prezenți sau absenți, oameni zdraveni la cap sau trotinetiști.
4. Duminică seara, la ProTV, e serialul „Clanul”. Actori buni obligați să vorbească artificial. Interlopism de tocilari, replici de „Nu te supără, frate!” și „Piticot”. Cel mai mare șmecher pe care l-a cunoscut scenaristul cred că a fost glumețul autocarului din excursia la Posada făcută în clasa a treia. După un dezacord ostentativ – „e mulți”- urmează câte un cuvânt de profesor. Iar cea mai tare e „te dau afară din clan!”, de parcă l-ar exmatricula din facultatea de chimie. Un mafiot nu va recunoaște niciodată că face parte dintr-un clan. Auziți – „la mine în clan…” Ce e, mă, clanul? Chioșc cu biscuiți? Despre clanuri vorbesc poliția și presa. Mafioții tac despre clanuri. Iar cel mai frumos e când mafioții din film se autoflagelează verbal. „Sunt un prost, ce să știu eu (în loc de io, n.m)? Sunt un pelican prost!” Nu o să vedeți așa ceva. Sau o să vedeți, dar în desenele animate cu mafioți.