Eruditul Dan Barna i-a spus lui Cîțu că „după 30 de ani de mulți Lex Luthor, și Joker, și zmei, chiar ați fi putut să fiți Superman!” Iar PSD a adus în Parlament un manechin Superman – Cîțu, în care Superman era cu freza lipită de pământ. Nici Diana Șoșoacă nu s-a lăsat. „Io sunt Xena!” Bun și Cîțu! „Kafka ar fi mândru de voi!” Cîțu i-a trecut pe pesediști, useriști și auriști de la Lex Luthor la Kafka, dar l-a coborât și pe Kafka în filme pentru copii tâmpiți. Cîțule, cine „s-a metamorfozat în gângania înspăimântoare” a lui Kafka?
Hai, mă, că vă supralicitați! Voi sunteți de Bugs Bunny și aveți un nivel cultural de Disney Junior.
Din păcate, și presa e la fel. Ziaricii nu fac decât să rescrie (prost) scenariul filmului „Secretul lui Bachus”. E pandemie, a căzut guvernul, dar presa politică și presa financiară sunt mai grosolane decât presa de mondeneală. O tragedie aviatică, moartea unui miliardar discret au devenit subiect bulevardier. Despre omul de afaceri Dan Petrescu s-a vorbit ca despre o oarecare doamnă Parașutescu de la emisiunile de chiloțăreală.
Iar acest lucru s-a întâmplat, culmea, într-o lume în care acționează cenzura. Consiliul Culturii și Educației Socialiste lovea prin cenzorul-șef Mihai Dulea. Cenzura de pe centurile de socializare e – nu credeam că voi ajunge să constat așa ceva – mai aspră.
Pe vremea ailaltă, „Secretul lui Bachus” s-a strecurat. Inițial, filmul s-a numit „Nuntă cu dar”. Iar povestea apariției mi se pare interesantă. Voi cita din cartea „Cultura și elitele române sub comunism, din perspectiva Securității (1964 – 1969)”, scrisă de generalul Vasile Mălureanu. „Scriitorul Titus Popovici a propus Casei de filme nr. 1, în 1983, scenariul filmului Nuntă cu dar, inspirat de cazul falsificatorului de vinuri Ștefănescu, reprezentând o satiră la adresa vieții social-politice și economice din România. Concret, erau prezentate viața luxoasă și corupția unor activiști de partid, directori de întreprinderi, ziariști. Spre exemplu, un director își aducea amanta cu un avion special pe câmpul din apropierea vilei sale. Președinții de C.A.P.-uri îngropau recoltele de porumb. Directorii își petreceau timpul înconjurați de prostituate. Fiind pus în discuția Comisiei cinematografiei, scenariul a fost respins ca urmare a intervențiilor unor activiști CC al PCR. Ulterior a fost însă aprobat de primul adjunct al ministrului culturii, Ion Traian Ștefănescu, datorită intervenției lui Titus Popovici, membru al CC al PCR în acea perioada”.
Adaug doar că analfabeții parveniți ai lui Titus Popovici se uitau la „Casablanca”, nu la „Superman”.
