1. E război în URSS și în Israel, dar nici Suedia nu se simte foarte bine pe plan intern. După nu știu câte cincinale de progresism și „socialism cu față umană” („modelul suedez” despre care vorbea Iliescu în ’90), emancipata țară a Gretei Thunberg e răvășită din cauza violenței. Jafuri, violuri, crime, clanuri, migranți. Guvernul se mai bazează doar pe Armată.
2. Domnul Zelenski se luptă din toate pozițiile cu rușii și bravo lui. Totuși, m-am exprimat greșit. Din mai multe poziții, mai exact din două, s-a luptat cu rușii Ceaușescu. În 1968, când rușii au invadat Praga, și în 1989, când l-a înfruntat pe Gorbaciov după Malta și n-a înțeles nici măcar după 9 noiembrie 1989 (Zidul Berlinului) că trebuie să facă un pas în spate. Asta înseamnă paranoia. Ar trebui să învețe mulți din greșeala lui Ceaușescu.
3. Am scris „mulți”? Nu e vorba doar despre conducători. „Mulți”, adică toți românii. Cei care l-au înjurat zece ani pe Iliescu (mă număr printre ei) s-au dus în 2000 și l-au votat pe Iliescu (nu mă număr printre ei, am stat acasă în turul doi) ca să nu ajungă Vadim Tudor la Cotroceni. În 1996, CDR și Emil Constantinescu au câștigat alegerile. În 2000, Emil Constantinescu n-a mai candidat, iar omul propus de CDR a luat 9%. După câteva luni la Cotroceni, Constantinescu se dădea și mare. „Am pierdut ceva procente, dar am atât de multe încât îmi permit.” Am văzut. E o expresie frumoasă, nu știu cine a scos-o: „deștepții învață din greșelile altora, mediocrii învață din greșelile lor, iar proștii nu învață nici din greșelile lor și le repetă.” Ca să nu mă ia nebuneala, îmi aduc mereu aminte că vreo 15 prieteni și rude au murit înainte de a împlini 50 de ani.
4. Războaie multe. E vremea spionilor. Ce-o mai face Pacepa? Nu-mi plac bancurile, dar vin cu unul bun, bun, bun din „Jurnal 3” al lui Mircea Zaciu, cel mai important critic și istoric literar clujean de după Al Doilea Război Mondial. Se întâmpla în anii ’80, când Securitatea controla tot, la fel ca azi, iar versul lui Macedonski se transformase în „Veniți, supraveghetoarea cântă și liliacul e-nflorit”. Avusese loc tragedia de la Ploiești, Cenaclul Flacăra se desființase, Adrian Păunescu era în dizgrație. Fusese retrogradat în postul de redactor la revista culturală „Contemporanul”. Se glumea că Pacepa i-ar fi trimis o telegramă lui Păunescu în care scria doar „Sîc”. Securitatea, în alertă – ce-o fi vrut să transmită Pacepa? După câteva zile, Păunescu a răspuns: „Sîc. Sîc.” Nenorocire! Toate mințile luminate din Secu s-au chinuit să decripteze mesajul. Până la urmă au rezolvat cazul „Sîc” versus „Sîc. Sîc.” Pacepa: „Sunt în Canada.” Păunescu: „Sunt în căcat. Scriu în Contemporanul.”