Cu „Santajul si etajul — Pamfil Seicaru intre legenda si adevar”, George Stanca a plesnit-o! Lumea il cunostea ca acrobat al rimei si ca pamfletar, calator pe catifeaua cuvantului si specialist in sangele literei.
Publicand „Santajul si etajul” (gogomanie pe care Stanca o demonteaza, pentru ca o personalitate enciclopedica precum Seicaru, ctitor de manastiri si erou de razboi, nu poate fi redusa la o malitie a lui Nichifor Crainic sau la o gluma prieteneasca a lui Iorga), Stanca le da o lectie si plagiatorilor, si harnicutilor sterili care se lauda cu doctorate. Teza de doctorat a lui Stanca — „o contributie de certa tinuta stiintifica”, dupa cum sustin istoricii care au facut referate pe marginea lucrarii — nu se adreseaza doar initiatilor, care o parcurg cu creionul in mana, facand sublinieri, confruntand date. „Santajul si etajul” se poate citi si in pat, la adapostul veiozei. Pornind de la carte, Ion Cristoiu s-a intrebat, in „Adevarul”, daca e posibil ca ziaristul, intelectualul sa fie si patron de presa. In epoca noastra — nu, a concluzionat Cristoiu. Seicaru a reusit pentru ca nu a fost omul nimanui, nici al Regelui Carol I, nici al maresalului Antonescu, dupa cum demonstreaza Stanca. Mi-e teama ca acesta este motivul pentru care a esuat un creator de scoala de o dimensiune superioara lui Seicaru. E vorba despre Nae Ionescu, fermentul generatiei Criterion (Eliade, Cioran, Petru Comarnescu), „omul odiseic”, cum il numeste Dan Ciachir, in cartea „Bucuria de a fi rasaritean”. Dupa ce a fost decartat din camarila de Regele Carol I, dupa ce a vazut ca Maniu ii strangea mana si ii multumea, iar dupa 5 minute chema Siguranta sa-i inchida ziarul, Nae Ionescu a inteles ca, pentru politicieni, „intelectualul nu-i decat un mascarici de mese boieresti” — am citat tot din Dan Ciachir.
Ceea ce nu prea se stie e ca primul roman care a avut Maybach a fost Nae Ionescu, in anii ’30. Si tot pe Nae Ionescu l-a rasplatit Malaxa cu o casa, pentru ca i-a facilitat industriasului un masiv import de fier din Germania. Aratati-mi si mie un carturar sau un ziarist de azi capabil de asa ceva!