In weekend, Antonescu si Dragnea au jucat intr-o sceneta, pe Aeroportul din Cluj. Se inaugura o pista si asa ceva nu se poate face, in Romania, fara ctitorii de la Putere. Avem mai multi kilometri de panglici taiate decat de autostrada. Paine si sare, felicitari si imbratisari, voie buna si gargara, cunoasteti ritualul. La un moment dat, pilotul unui avion a ambalat motoarele, reusind sa-i ciufuleasca si sa-i polueze fonic pe cei doi intemeietori.
Performanta aparatura a ziaricilor a captat, totusi, glumitele binefacatorilor nationali. Nu le reproduc, fiindca nu vreau sa va impovarez cu fineturi de scoala profesionala. Dar una tot trebuie sa amintesc, pour la bonne bouche. „Poate incep astia sa arunce cu pietre in nu stiu ce autoritate locala”, a zis rafinatul Antonescu. Si se prapadea de ras. Singur. Dragnea zambea de complezenta. Mustaciosul mustacea. Antonescu este un presedinte al Senatului cu capul in nori, ca sa fiu in ton cu momentul, dar terestrul Dragnea cred ca se gandea la lucruri serioase, avea alte planuri cu pista aia. Scuzati-ma, dar e imposibil sa nu fac o paralela cu un articol din „National” de vineri. Redau, pe sarite. „Marin Anton, fost pilot militar in flotila de elita a aviatiei romane in perioada 1971-2009, a administrat baza aeriana de la Alexeni, reusind sa aduca un investitor strategic, dispus sa dea un miliard de euro pentru construirea primului green airport din Europa de Est. Proiectul i-a fost prezentat lui Liviu Dragnea, care s-a aratat entuziast. Numai ca la putin timp dupa, a trecut la falimentarea bazei. Este vorba despre un obiectiv de 365 de hectare, cu iesire la DN6, aflat la doar 60 km de Bucuresti. Marin Anton sustine ca Dragnea viza un tun imobiliar”. Probabil de-aia mustacea. I se aprinsese mintea la o combinatie pe care n-avea cum sa o descifreze aerianul Antonescu.