S-au dat 25 de ordonanțe. Cu două sunt total de acord – ordonanța pentru trotinete electrice și ordonanța pentru o masă caldă la școală. Cu niște mențiuni. Trotineștii electrici ar trebui lăsați să se plimbe doar pe lacurile înghețate din parcuri, că tot vine, în sfârșit, iarna. Să-l văd eu pe trotinetistul electric și bărbos cum prinde el viteză, viteză, viteză până parchează într-o copcă. Iar masa caldă pentru preșcolari ar fi normal să conțină și niște antigel pentru bunicii care îi așteaptă în curtea școlii.
Zilele trecute, în Parlament a fost propusă și o lege foarte bună, care să le confere cadrelor didactice statut de autoritate publică. Imediat au luat foc – ei o au pe-asta cu focul – aleșii din partidul Fred și Barna cu apucături de Freddie Mercury. Tefeliștii știu că doar magistrații merită apărați. Eu cred că ar fi bine să avem grijă și de învățători, și de profesori, cu speranța ca viitoarea generație de magistrați să fie una alfabetizată.
Dar vouchere pentru bonele filipineze nu dăm? Dacă are cineva o bonă filipineză și vrea să scape de ea, o angajează Mandachi, băiatul ăla din Suceava care a făcut un metru de autostradă și s-a oferit să-i salveze pe brutarii din Sri Lanka. Mandachi, tu cui dai raportul? Dar Protecția Consumatorului trece sau nu trece prin restaurantele tale? Ești cumva protejat? Că poate nu ești. Ce ziceți, o mai fi vreun patron român care n-a promis că îi angajează pe brutarii din Sri Lanka? Da. Câteva sute de mii, dar aia n-au conturi de facebook și sunt terorizați de controale.
Mai era nevoie de câteva ordonanțe. Ordonanța pentru mâncătorii de pizza cu hașiș din Centrul Vechi. Ordonanța pentru rockerii cu geci de blugi inflamabile din cauza jegului. Ordonanța pentru cei care poartă aiurea măști de protecție împotriva gripei. Chestia asta cu masca de protecție împotriva gripei ar fi frumos să o extindem și pentru ziaricii înamorați de activistele care se ocupă cu terorismul ecologist. Prin 2010 am cunoscut și eu o ziaricioaică agresivă, care mânca borș despre protecția mediului. Era foarte naturală. Nu se farda. Și se dădea cu un singur parfum. Christian Dihor, procurat, cred, din Mumbai. Fata cu părul de foc (roșu, marțea) sau de nuanță forestieră (verde, joia) se cuplase cu un reporter din provincie. Băiat talentat, dar posibilitățile materiale nu-i îngăduiau să coboare din metrou între Piața Unirii și Piața Victoriei. Piața Universității și Piața Română erau Nisa și Monte Carlo pentru el. Așa că l-am „prelucrat” ca Silviu Brucan pe Lucian Mândruță, la ProTV. „Bă, băiatule, cu asta ai nevoie de cinci prezervative! Două pentru jder, două pentru ochi și unul pentru nas. Și să porți mănuși medicinale! Dacă o inviți în oraș, scoți și al șaselea prezervativ. Pentru furculiță.”