Un judecator facea preturile sentintelor in veceu. Doua judecatoare negociau verdicte in liftul Tribunalului.
Un alt judecator crestea caprioare in curte si a sarit gardul cand l-a cautat DNA. Conform unui cliseu, „realitatea depaseste, de multe ori, fictiunea”. In Romania, veleitatile de cotcari ale unor legiuitori lacomi surclaseaza increderea in Justitie. Vreau sa aud ce mai au de zis acum deontologii, care ne interziceau sa comentam sentintele. Asadar, avem voie sa vorbim despre Dumnezeu si moarte, dar nu ni se permite sa emitem pareri despre o sentinta. Exista insi (ateii) care-L contesta pe Dumnezeu, exista nemernici care-L spurca pe Dumnezeu (satanistii), dar noi nu putem spune o vorba despre judecatori. Dreptul e si o stiinta exacta, foarte, foarte exacta. „De la 2 la 7 ani”. Daca-ti da 5 ani cu executare, te-a nenorocit, daca iei 2 ani cu suspendare, vei fi mai atent pe viitor. Depinde de discernamantul doamnei sau domnisoarei judecatoare. Dupa cum s-a vazut, in unele situatii discernamant se traduce prin rapacitate de tarabagiu, dispozitie (buna, rea) sau antipatie. Si am omis ceva. Daca s-au dat sentinte pe spaga, de ce nu s-ar da si sentinte la ordin? Dreptul e o stiinta de tocmeala, ca Istoria. In secolul trecut, istoria Romaniei a fost rastalmacita de cateva ori. Si noi ne impiedicam de niste sentinte? Judecatorii traiesc pe o balanta pictata pe cupola unei bazilici si vizitata doar de Ingeri? Nu cumva au si ei copii, prieteni, credite, nu cumva mananca si ei, nu cumva voteaza si ei? Dupa fraza asta, multi speriati vor veni cu o intrebare viguroasa ca o lozinca. „Dar daca nu mai avem incredere in Justitie, ce se va intampla cu tara asta?” Va propun sa avem incredere doar in familie si in oamenii specializati in stiintele cu adevarat exacte (matematicieni, fizicieni, chirurgi), ca m-am saturat sa ni se citeasca la televizor motivari ale condamnarilor care sunt, de fapt, interpretari scrise de critici literari fara talent.