Gata, Generația Gadget, gata! N-ai vrut pelerinaje în Dobrogea, ca să nu ne infectăm, am înțeles. Tefeloazelor, poate că aveți dreptate, dar lăsăți Biserica în pace, că dacă vă scoatem bateriile, v-am terminat! Când eram eu abonat la Pif (revista franțuzească punea în țiplă și câte o jucărie pentru minitehnicus), Generația Gadget nici nu se născuse. „Proști, dar mulți” înseamnă, azi, „Inculți, dar conectați”. De unde avem expresia „proști, dar mulți”? Fără google, fără google, că vă roade tastatura unghiile mai rău decât lipiciosul!
Ca să ne primească în viitorul lor apocaliptic, neomarxiștii ne cer să renunțăm la trecut, adică la identitate. De Sfântul Andrei, Creștinii din Dobrogea au fost prigoniți mai rău ca pe vremea turcilor, care le-au permis să ridice Biserici, cu o singură condiție: să fie mai scunde decât geamiile. Tupeul tefeloazelor nu l-a avut nici Ana Pauker. Staliniștii i-au arestat pe chiaburi și chiar pe țăranii mijlocași (habar n-au neomarxiștii atei cine erau țăranii mijlocași), dar nu s-au atins de Creștini în Noaptea de Înviere, de Paști sau de Sfântul Andrei.
Mă, drăgălașilor, mă, nu ne-a fost nici nouă ușor! Sunteți copiii noștri făcuți cu antena de bulgari și cu prezervativele expirate de la ajutoare. În ianuarie, februarie ’90, în România veneau camioane cu ajutoare – nici pe-asta n-o știți. V-am crescut și vă iubim. Vorba lui Mihai Tatulici, „un monstru se crește greu!”. Și se educă la fel de greu. Tatulici are dreptate. El a fost autodidact. V-am crescut greu, foarte greu, iar acum ne simțim împliniți. Da, am reușit. „Uite, monstrul meu merge pe trotinetă! Trece pe lângă Bisericile de pe Calea Victoriei și scuipă!” Replică: „vaaaai, așa mic și merge pe trotinetă! Câți ani are?” „32 de anișori. Da, așa mic și deja scuipă. Prin mască. Precocele e dulce foc. Își pudrează și nasul.”
Simpaticilor, ați luat de la Maradona doar viciul, nu și talentul. Frumos e că neomarxiștii bătrâni l-au înjurat și pe Maradona. E vorba despre doi mâhniți de la old boys – tenismanul ozenist Cristian Tudor Popescu și supozitorul cultural Radu Naum. Maradona era prieten cu Fidel Castro, ca să vezi ce chestie! Mi se pare foarte amuzant că neomarxiștii au propagandiști mai slabi decât URSS sau Cuba. La începutul anilor ’60, Fidel Castro l-a contactat pe Gabriel Garcia Marquez, printr-un ziarist mexican, ca să-l convingă să se întoarcă din Venezuela și să facă, la Bogota, un ziar antiamerican. Castro i-a trimis lui Marquez 10.000 de dolari prin prestigioasa Royal Bank of Canada. Așa a apărut și (în) Columbia celebra „Prensa Latina”, fondată în Cuba de Che Guevara. „Prensa Latina” era foarte des citată și la Telejurnalul nostru, din perioada ceaușismului târziu.
Acum ce faceți, neomarxiștilor? Îl scoateți pe „coruptul” Marquez din biblioteci? Auuuuu, scuze, am uitat! Bibliotecile voastre sunt în telefoane.