Dacă ați stat la coadă la pașapoarte, puneți benzină și plecați!

1. În tot punctul 1 voi lega patru povești. Niște prieteni au fost săptămâna trecută în Deltă, la Dunavățu de Jos. 50 – 60 de refugiați din Ucraina. Femei și copii. Un singur bărbat. Îi murise soția de câteva zile (cauze naturale) și a rămas cu gemeni în vârstă de doi ani. Femeile din Dunavățu (românce, lipovence) făceau cu schimbul să-i îngrijească pe cei doi copilași. Slavă femeilor din Dobrogea! Și acum, București. O stewardesă într-un avion venit din Ucraina. Călătorii au blocat culoarul dintre scaune cu bagaje. „Voi, stewardesele, să le puneți sus! E treaba voastră!” Au aterizat și s-au adăpostit la restaurantul rustic (o fi rustic, dar e de lux) din Otopeni, plasat vizavi de aeroport. Au mâncat, au băut, și în loc să plătească, au scos pașapoartele. A treia. Pe strada Câmpineanu, care dă în Magheru, e o autoservire mai dichisită. Prețuri mari, dar spațiu mic, maximum 15 metri pătrați. Au intrat, ieri la prânz, trei familii de refugiați și nu mai ieșeau de acolo. Românii stăteau afară și așteptau, iar blondele gesticulau – adică „avem treabă, nu ne deranjați, asta-i situația!” Ultima. Pe strada Ion Bogdan, aflată între Dorobanți și Polonă, a oprit un taxi cu un ucrainean și două blonde. Atâta indolență n-am văzut în viața mea. Și-au scos cele cinci geamantane în câteva minute, cu gesturi leneșe, fără să le pese că s-a format în spate o coloană de mașini. N-a claxonat nimeni.

2. Dacă ați stat la coadă la pașapoarte, puneți benzină și plecați! Am văzut că ați luat benzină și în tomberoane. Miercuri, la 17.25, am făcut și eu plinul, la Petromul de pe Tunari. Nu era coadă. Dar eu vreau să plec la Constanța, să mă plimb, nu s-o pun în canistre, speriaților! Pe noi nu ne vor termina bestia aia de Putin și rapacitatea lui sovietico – țaristă, ci disperarea și lăcomia ereditare.

3. Când Dinamo și Steaua erau echipe uriașe și le-au bătut pe Dinamo Minsk și Dinamo Kiev, românii n-au spus că i-au învins pe belaruși (sau bieloruși sau ce-or fi) și pe ucraineni. Românii au zis „i-am bătut pe ruși!” Nu avem prietenie cu Uniunea Sovietică.

4. Două state neprietenoase, potrivit cărților de istorie, față de România se bat pentru Crimeea. Pentru Yalta care arată (nu mă refer la clădiri) ca Monte Carlo. Pe mine mă interesează prețul benzinei și ce decurge de aici. Nu voi ajunge niciodată la Yalta și nu regret. Dar am o poveste cu Yalta. Hotelul Yaki al lui Hagi s-a numit, pe vremea mea, Hotel București și înainte Hotel Yalta. Eram mic și mă ducea mama la cofetăria Hotelului București. Mâncam prăjitura „Excelent” și mă jucam pe lângă statuia „În valuri” (o siluetă feminină în poziție senzual – nautică) a lui Baraschi. Când s-a făcut statuia lui Lenin de la Casa Scânteii, Baraschi a pierdut în fața lui Boris Caragea pentru că a sculptat un Lenin burghez, cu un deget la sacou. Așa că Baraschi a dat jos capul lui Lenin și a pus capul lui Caragiale. Statuia lui Caragiale a fost în fața Teatrului Național și acum e pe strada Maria Rosetti. Se povestește (mie mi se pare real) că Baraschi ar fi fost prins cu mulți „cocoșei”, câteva zeci de kilograme de aur. La comuniști, asta însemna confiscare și lejer 20 de ani de pârnaie. Când au venit băieții cu percheziția, Baraschi ar fi zis „bine ați venit, aici e aurul din care vreau să-i fac o statuie tovarășului Lenin!” Și a scăpat. Asta-i România de azi. Ceva între Gogol, marele scriitor rus născut în Ucraina, și Caragiale, care a învățat multe de la Eminescu. Dar dacă Eminescu și Caragiale ar fi trăit azi, incorporalul Eminescu i-ar fi spus bancuri lui Caragiale. În benzinărie.