Ca sef al spionilor, Mihai Razvan Ungureanu nu ma intereseaza, pentru ca nu merita sa scriu despre capitulari neconditionate. Ca om de cultura si de stat (in genunchi), Ungureanu e la fel de convingator cum a fost ca om de Intelligence. Va ramane doar cu niste initiale (MRU), pentru ca el reprezinta exact ceea ce vor yankeii de la noi. Yes, yes, daca-i ordin, cu placere, totul ambalat intr-o frazeologie gomoasa.
Cam asa arata toata reteaua Soros-Mungiu-Nicusor Dan-oengeuri. Fiind nevoiti sa recunoasca evidenta, si anume ca sunt stipendiati de Soros, oengistii au spus ca alea sunt „finantari onorabile”. Daca tot jonglam pe teritoriul discutabilului, am si eu dreptul sa cred ca finantarile lui Vintu sau finantarile lui Patriciu au fost mai onorabile decat ale lui Soros. Poate demonstra cineva ca nu-i adevarat? Ne mozolim in ambiguitate si scriem ce ne convine. Emblematic pentru intelectualitatea romana mi se pare faptul ca exista curve de cultura (curve, curve, dar virtuoase!) si propagandisti cu gura plina care au luat si de la Soros, si de la Vintu, si de la Patriciu.
Urmeaza alegerile. Ca sa le simplificam, ca sa nu mai existe scandaluri, n-ar fi mai bine sa nu mai mimam democratia, agitand Diaspora cu Facebook-ul? Le punem oengistilor si lui Nicusor Dan trei milioane de voturi din start si s-a rezolvat, nord-atlanticii ne vor mangaia pe freze, pe chelii, pe peruci.
Ce rol joaca Iohannis in schema asta? O sa va indatorez cu un banc. E mai mult o parabola. S-au intalnit elefantul si mamutul. „Ce faci, mamutule?”. „Pasc”. „Te-a cautat Noe?”. „Nu”. „Nasol”. Sa-i traduceti si lui Iohannis!