Unde-i acum Bucur Obor era, la inceputul secolului trecut, bariera pentru carute. Acolo se terminau (sau incepeau, depinde de unde veneai) Bucurestii.
Va recomand „Arta de a fi pagubas”, a lui Niculae Gheran. Este o carte despre Calea Mosilor. Si cat de greu ajungeau pe Calea Mosilor „tiganii din satele Tei si Colentina”! Astazi, zona Bucur Obor, unde se lauda ctitorul Ontanu ca s-ar gasi cea mai moderna si mai ieftina piata din Capitala, este un loc in care se evidentiaza infractori de toate extractiile. Despre cum se fura la adapostul functiilor n-am chef sa scriu in acest articol. O sa va povestesc o intamplare cu un ciorditor mic. S-a intamplat ieri, la 10.30, in Oficiul Postal 79, de pe Calea Mosilor, chiar langa rondul urias. Impozitele se platesc si la Posta, asa ca m-am dus acolo. In fata mea, la coada, trei, patru persoane. La ghiseu, o tanti la vreo 55 de ani, care stia sa butoneze calculatorul cam ca mine, dar eu nu castig bani din chestia asta. In fine, toata lumea nervoasa, doamna bugetara ne mai si dojenea ca n-avem rabdare, era o atmosfera frumoasa, pentru care trebuie sa ii fim recunoscatori Statului. Ma bucuram, totusi, ca se avansa cu viteza de un client la cinci-zece minute si mai aveam in fata o singura persoana. Un batran. A scos din portofel niste ramasite din pensie sau economiile sale — cateva bancnote de 50 de lei — s-a apucat sa le aranjeze pe tejghea si in momentul ala s-a ivit, habar n-am de unde, un bronzat care i-a „speriat” banii inainte de a clipi noi. Indemanare de bijutier, demaraj de Ferrari, dar Ferrari cu poluare zero. Nici „noxele” din canadiana spalata in lighean, cu doua cincinale in urma, nu le-a lasat in Posta, asa de iute s-a miscat. Mai conteaza ca pensionarul a inceput sa planga? Sau ca eu am renuntat sa ma mai cert cu toapa de la ghiseu, dupa ce am vazut niste balauri (cateva sute de lei in plus) pe chitanta?
Si ziceai ca aperi pensionarii, Ontanule! Te dadeai grande, in campanie, ca ai modernizat sectorul 2, ca UNPR a infiintat Garda Civica si cate altele. Normal, te acuz degeaba. „A fost un caz izolat”, nu-i asa, generale? Nu ma mai incurc cu fraza de final si cu artificii stilistice. Las aici o paranteza (……………………………………………………..), in care ii invit pe alegatori sa-ti adreseze urari de Paste, de Pastele… Am promis ca ma opresc.