Bună ziua, ce mai fac decreștinații care au ca patrafir pancarta cu M…e? Dar feministele? Doar manichiurile feministelor concurează, în materie de zgârieturi, cu pantofii acestor șantieriste ale nivelării în jos. Feminismul este cel mai mare dușman al feminității și am o veste pentru purtătoarele ilegale de fuste, care nu respectă nici feminitatea, nici maternitatea. În SUA, Curtea Supremă ar fi votat deja pentru anularea dreptului la avort.
Interzicerea avortului se traduce printr-un slogan, avariat prozodic, din anii ’90: „Ceaușescu, să ne ierți, că în decembrie am fost beți!” Câte reportaje au fost, imediat după revoluție, despre copiii nedoriți din orfelinatele ceaușiste! Câte femei au fost măcelărite! Sângerau în spitale, iar procurorul stătea lângă ginecolog și zbiera „spune, fă, zdreanțo, cine ți-a făcut raclajul? Vă bag în pușcărie pe toți!”
Ceaușescu a interzis avorturile. Și așa au apărut decrețeii. Scriu cu detașare despre decreței, pentru că sunt asimilat ca decrețel pe bază de coincidență. M-am născut în perioada aia (1970), atât. Sunt decrețel de valul doi. Decrețeii de rang înalt s-au născut în 1967 (a doua jumătate a anului), 1968, maximum 1969. Ei sunt adevărații decreței, pentru că părinții lor fuseseră luați prin surprindere. Fac și demonstrația. În anul meu de liceu (Sf. Sava sau Bălcescu, pe vechi) clasele erau până la litera J. Când noi eram până la „a noua J”, clasa a douăsprezecea se întindea până la „a douășpea Y sau Z”. Iar în alte licee s-a ajuns chiar la Z1, Z2, Z5.
Cum să interzici avortul? Ce se întâmplă cu lumea asta? Generația mea nu știa să folosească prezervativul. Noi am terminat liceul înainte de revoluție și nici nu am fi găsit prezervative bune. În 1989, tata a plătit 5000 de lei pentru că eu nu am protejat o fată. Și nu banii au fost problema, ci riscul. Avortul s-a făcut în casa unui coleg de-al tatălui meu, tot stomatolog. Deci erau doi stomatologi și un ginecolog într-un apartament. Dacă se întâmpla azi, ziaricii ar fi titrat, cu satisfacție, „Mascații au descins și au încătușat un grup organizat de medici.” Despre întâmplarea asta am scris o nuvelă, „Joia cărnii”, pentru care am luat un premiu „Nemira” și pe urmă a devenit titlul unei cărți de proză scurtă. În patru pagini am pictat o epocă. Dacă vreți să se întoarcă epoca aia, foarte bine. Se va numi „Ceaușismul fără Ceaușescu” sau „Ceaușismul pe trotinetă” sau „Ceaușismul cu borcanul de marmeladă pe cartea de identitate”.
