Monica Ghiurco a fost propusa de catre Consiliul de Administratie al TVR pentru functia de presedinte-director general al postului public. Doamna Ghiurco a ajuns in CA al institutiei bugetofage pentru ca a aparat interesele celor 700 de angajati care au dat in judecata TVR. Incantator pana aici, nu-i asa?
Armata Monicai Ghiurco n-a produs decat datorii, dar vrea bani. Publici. Banii prostilor care platesc abonamentul cu japca. Daca tot s-a ajuns ca vreo 700 de bugetofagi sa dea in judecata Statul (ca TVR inseamna Statul) dupa ce l-au barbierit, atunci haideti sa mai stricam niste sume cu multe zerouri si pe un referendum, ca sa inchidem mai repede pravalia si sa terminam cu lipitorile astea! Cat la suta dintre romani mai accepta sa li se ia 4 lei pe luna pentru un post pe care il ocolesc, cu telecomanda?
Mai departe. Dezinvolta Monica Ghiurco a zis ca TVR nu are obligatia de a face rating. Ii apreciez sinceritatea si consecventa. Doamna, dar acest deziderat se vedea din emisiunile (sau ce-or fi plenarele alea) soporifice pe care le realizati — minunate realizari! Veti spune ca sunt emisiuni serioase. Nu, doamna! Sunt plate, sunt gri in epoca HD, sunt expresia muncii putine pe bani multi, sunt un fel de „am semnat condica si umblu cu pretentii financiare de creator, vreau un scaun lat si cald, potrivit dimensiunilor mele, unde sa astept in liniste pensia, chiar daca pensia va veni peste 20 de ani!”. Doamna, munca in presa inseamna zbucium, doamna, nesiguranta, doamna, insomnii, doamna! Insomniile ziaristului au doua cauze. Incertitudinea materiala si obligatia de a fi prolific. In presa, se plateste inventivitatea, nu prezenta hoitului la birou. Expresia idioata „pun capul linistit pe perna” a functionat doar la TVR. Gata! Televizia bugetofaga nu-i a telespectatorilor care o stipendiaza, nu mai e nici macar a politicienilor, care isi fac combinatiile la posturile de stiri si pe Facebook. TVR a ramas doar a angajatilor furajati de milioanele de romani care se uita pe alte canale.