1. E groasă, de Crăciun ne iubim mult de tot între două sarmale, ne facem cadouri mai mari decât leafa. La un mall, intrarea în parcare era supravegeata de poliție, care montase jaloane – “poftiți pe banda asta!” Un observator mai bun decât mine al fenomenului a scris că e pericol mare să nu-ți strivești copilul în ușile batante, iar scara rulantă a devenit mai primejdioasă decât trotinetiștii care merg pe contrasens. Bineînțeles că nu puteau să lipsească reporterii ProTV. “Ce ați cumpărat, ce aveți în cărucior?” Din fericire, ziariciul a dat de o adevărată doamnă. O cucoană cu școala veche, nu vreo gornistă din Piața Victoriei. “Stimate domn, chiar sunteți indiscret!” Panaramezul rămăsese interzis. El a învățat că a fi neam prost e o virtute a profesiei.
2. Înainte de Crăciun doar șofer prin București să nu fii! Am dus-o și am luat-o pe fiica mea de la școală, am dus-o și am luat-o de la sport, am dus-o, am stat după ea și am luat-o dintr-un magazin. Toate traseele în aceeași zi. Și la întoarcerea spre casă mi-a zis “tu nu ești bun nici de șofer. Un șofer câștigă bani pentru munca asta.”
3. M-a întrebat cineva dacă în preajma Crăciunului se mai cumpără cărți. E complicat. Bătrânii s-au prăpădit sau nu mai au bani, iar eu, când intru într-o librărie, trebuie să mă controlez, ca să nu scuip pe vreo carte care are pe toată coperta poza unui clovn. Și ar mai fi a treia categorie. Aici e vorba despre parțial eclozații din Generația Gadget. Cum să cumpere o carte unii care n-au trimis vreodată o vedere? Erau frumoase ilustratele trimise din tabără. Pe fața lucioasă – vreo cinci fotografii mici cu stațiunea respectivă. Pe verso, în dreapta destinatarul, iar în stânga textul – “dragii mei, aflați despre mine că sunt bine, ceea ce vă doresc și vouă. Mâncarea e bună. Vă pupă al vostru Gigel”.
4. Dacă se poate, mai subțire cu “magia sărbătorilor”! Creștinismul nu e cu magicieni, vrăjitoare, horoscopiste. Magia joacă la concurență, la echipele de corporatriști sau porcoratiști (n-a fost un calambur, am avut altele mai bune, dar nu știu cu tastatura) care petrec de Halloween pe o muzică a zeilor, adică pe o muzicoasă cimpanzeică.