Cum să chemi USR la guvernare?

   1. La negocierile pentru guvern, PSD și PNL au fost abandonate de USR. Groaznic. Întrebarea e cum să chemi USR la guvernare? O alianță PSD – USR ar fi însemnat două electorate trădate. Dar pe politicieni deja nu îi mai interesează de mult așa ceva, iar CCR a demonstrat că „expresia votul tău contează” e o abureală. După manevra asta, cred că USR mai are 7% și PSD 15%. Dacă pesediștii au uitat, eu nu uit, de pildă, că Iulian Bulai, care a pozat pe cal ca Georgescu, a zis că „mucenicii moldovenești sunt foarte delicioși.” Prostioara asta pare insignifiantă, dar n-a spus-o un elev mediocru de clasa a doua, ci președintele Comisiei de cultură din Camera Deputaților. În afară de lozinci, atât poate USR. Dacă „mucenicii sunt foarte delicioși”, atunci și trotinetarii sunt „destul de delicioși.”

    2. Românul e ca nevasta. Trebuie să îi spui ce vrea să audă. Și nu vrea să audă de trotinete, de legalizarea drogurilor, de rockeri, de „Vrem spitale, nu catedrale!” și de Greta Thunberg. Românul vrea să audă de sărbătorile Crăciunului, de cozonaci, de Dumnezeu, de bani cash, de vacanțe la all inclusive, de BMW „pe benzină” și Vokswagen „pe motorină”, nu de mașini electrice. Românul s-a bucurat în 1989 că va găsi la magazin Rexona și Fa, nu ca să-i spună ecoanarhiștii să nu-și spele hainele. „Aerisiți-le”, așa scrie pe etichete. Lăsați, lăsați, că noi le spălăm și după ce le rupem etichetele, că nu se știe cine le-a probat în mall înaintea noastră! Și dacă politicienii fac măcar un sfert din ce i-au promis românului, atunci românul îi va mai vota o dată. PSD și USR s-au urât în fața publicului și s-au unit de teama unui flecușteț numit tik-tok.

    3. Eu am ieșit la revoluție. Inclusiv pe 21 decembrie. Nu sunt vreun erou. Îi apreciez pe oamenii talentați, nu pe viteji. Locuiam, însă, pe Calea Victoriei, adică eram la revoluție și când mă duceam să cumpăr pâine. Bineînțeles că n-am cerut certificat de revoluționar, că nu sunt jigodie. Eroi ai revoluției au fost cei care au murit, răniții și urmașii morților. În rest, eroismul nu se plătește. Dar dacă aș fi știut, în 1989, că voi vedea pe Calea Victoriei, după 2015, bărboși pe trotinete, aș fi stat numai în casă în zilele alea.