1. Patronul echipei Csiksereda a spus că nu va transfera români (Ionescu, Popescu, Vasilescu) și că va folosi 11 jucători maghiari de naționalitate română, pentru a demonstra că în țara asta sunt respectate drepturile minorităților. Dacă un român zicea așa ceva în Ungaria (sau chiar Grecia și Italia), echipa lui era exclusă din campionat.
2. Să fim serioși. Singura minoritate discriminată în România este cea a fumătorilor. E și vina celor care sparg bani mulți pe țigări. Pentru că nu sunt organizați. Ar trebui să se asocieze cu restaurantele (cărora li s-ar dubla vânzările dacă s-ar fuma înuntru) și cu cazinourile. A dat faliment și expresia ”era fum ca în tavernă”. Cârciuma fără țigări, scrumiere și siluete de fum e ca Bolojan fără concedieri. Am crescut într-o lume în care doamnele erau mustrate dacă țineau prea mult copiii în restaurant. ”Bă, femeie, ești nebună? Cum stai aici cu ăsta mic? Tu nu vezi că noi fumăm ca turcii? Vrei să îmbolnăvești copilul?” Apropo de ăsta mic.
3. Să povestești că n-ai bani pentru Ucraina și să te revolți între prieteni e simplu. Dar dacă ești Nicușor sau Bolojan trebuie să găsești soluții diplomatice. Să înveți de la patronul de la Csiksereda. Să spui ”dragii mei ucraineni, noi vă iubim, v-am da și sângele din noi, dar dacă avem un leu, nu putem să vă dăm trei.” Sigur că răspunsul va fi ”voi ați fost puși ca să executați, nu ca să vă pese de popor. Dacă nu puteți să scoateți trei lei, peste două săptămâni sunteți acasă!” Asta e, domnule Bolojan! Aveți șansa să fiți erou. Un premier dat jos, dar care ar crește în ochii poporului. Varianta asta nu face parte din plan, nu-i așa?
4. Nu l-am cunoscut pe Mihai Leu. Dar se înscrie printre amintirile mele de pe 22 decembrie 1989. În acea zi caldă ca una de aprilie a ieșit primul ziar al revoluției. ”Informația”, singurul cotidian de prânz din perioada comunistă. Acum e mai bine, nu mai avem niciunul. ”Informația” devenise ”Libertatea”, normal că ”Libertatea”, ca să fie impostura mai convingătoare. Pe la ora două, primele exemplare au fost aruncate din balconul Comitetului Central. Și s-au dat iute, din mână în mână. A ajuns unul și la mine. N-am fost revoluționar. Locuiam în zonă. A venit revoluția la mine. Și am o veche și viitoare silă față de ăia care au carnete de revoluționari. Eroismul nu se plătește. Puțină lume știe că în redacție la ”Informația”, dar și la ”România Liberă”, și la ”Scânteia”, s-a muncit în paralel pentru două tipuri de ediție specială. Una pentru Ceaușescu și alta împotriva lui Ceaușescu. Tradiționala perfidie românească. În fine, cel mai mult mi-a plăcut articolul de sport, primul articol de sport de după revoluție, semnat Marian Ghiolduș. Titlul textului era ”Dragi tricolori, vă așteptăm acasă!” Și Ghiolduș îi chema pe Belodedici, pe Nadia, pe Mihai Leu. Mihai Leu a intrat în istorie înainte de a fi campion mondial la profesioniști.