Poetii au fost niste prapaditi in timpul vietii, dar au statui dupa moarte. Statuile politicienilor le darama succesorii acestora, alte javre de politicieni. Statuile sportivilor sunt demolate chiar de definitia sportului — o stralucire efemera.
Lumea e plina de statui ale sportivilor. Si Messi merita o statuie, dar mi-e ciuda ca ziaristii s-au apucat sa-i faca una cat Christul din Rio si s-o aseze pe soclul ocupat de o alta statuie. A lui Maradona. Si nu erau motive. Am mai spus-o. Maradona a fost dependent de droguri si de nebunia lui, Messi a fost dependent de coechipieri. La nationala, nu i-a avut pe Xavi si Iniesta. Iar cand Xavi si Iniesta au obosit, Messi n-a mai fost Messi nici la Barcelona. Mereu m-am amuzat cand auzeam ca Messi este cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor. Corect, dar in cazul lui Messi, toate timpurile au durat vreo trei ani. La fel i s-a intamplat si lui Ronaldinho. Eternitatea lor nici n-a ajuns la gradinita, de-abia a prins cresa.
Altceva cred ca ar fi trebuit sa remarce presa la Messi. Nu a existat niciodata un mare fotbalist mai corect fata de joc decat Messi. Nu-si loveste adversarul, nu se cearta cu arbitrii cand e faultat. N-a avut de la Dumnezeu cat Maradona, dar a iubit fotbalul mai mult ca Maradona.
Cateva cuvinte si despre Germania, campioana mondiala. Nu-mi apartin. Sunt ale lui Ovidiu Ioanitoaia. „Nemtii au Poarta Brandenburg, romanii au Poarta Alba”.