Ca toti oamenii inteligenti, care dau lectii despre epoci pe care nu le-au trait, Vlad Voiculescu l-a comparat pe fiul lui Dragnea (altfel un personaj detestabil) cu Nicu Ceausescu. Vladut a mazgalit pe facebook ca si Nicu Ceausescu avea echipa de fotbal. Nicu Ceausescu a ajutat mai mult fotbalistii de la „Sportul Studentesc” decat formatia „Sportul Studentesc”. Cu adevarat implicat in fotbal a fost Valentin Ceausescu. Dar a actionat cu o discretie intrecuta doar de eficienta, iar Steaua a luat Cupa Campionilor. Ca sa-l descriu pe multilateralul Vlad Voiculescu voi cita din Cornel Nistorescu, un apropiat al „Sportului Studentesc”, in anii ’70 – ’80. „Cei tineri nu stiu ce inseamna dictatura, dar sunt de partea politiei politice si se cred drepti.”
De vreo 10 ani, fotbalul a ajuns cobaiul sistemului represiv. Intai a fost bagat la puscarie Gigi Becali, care a stimulat adversara unei contracandidate la titlu. Iar premierea e considerata mita doar daca oamenii devin tinte. Pe urma s-au dat aproape 40 de ani de puscarie in Dosarul Transferurilor pentru „prejudiciu estimat”, nicidecum pentru prejudiciu „cert, real si exigibil”. S-a incercat si priponirea lui Mircea Sandu, pentru dezafilierea Craiovei, dar a realizat chiar si Sistemul ca speta e prea gogonata. Acum se lucreaza la Dumitru Dragomir. In contractul dintre firma lui Dragomir si o televiziune nu s-a gasit nimic in neregula si s-a considerat ca acel contract, in sine, reprezinta dare si luare de mita. Procesul a fost judecat la Tribunalul Bucuresti. Sapte inculpati. Unul dintre ei e avocat, iar legea spune ca avocatii si magistratii pot fi judecati doar de la Curtea de Apel in sus. Deci doamna judecator care a dat condamnarea nu avea competenta.
Acum sa ne relaxam putin, cu o povestioara ce-l are ca erou tot pe un om legat de fotbal. E vorba despre Ovidiu Ioanitoaia. Pontiful presei sportive s-a dus la Teatrul National, la „Sinucigasul”, o piesa in care joaca si promitatorul Marius Manole. Ati observat, da? Pontiful si promitatorul. Am fost si eu la „Sinucigasul”, de Erdman. O capodopera. Stanislavski si Meyerhold s-au luptat intre ei ca s-o regizeze, Stalin a zis ca aceasta piesa „este goala de continut si daunatoare”, iar Stanislavski a exclamat, cand a citit-o, „Gogol! Curat Gogol!”. Piesa e calibrata pe personajul principal, jucat de Dan Puric. Marius Manole e si el pe acolo. Dar am pornit de la Ioanitoaia, care e filolog, si a inteles mai bine piesa si contextul istoric decat si-a inteles Manole personajul pe nume Egoruska. Asa cum facem toti – sa nu ne mai ascundem – Ioanitoaia a scos o data telefonul. Piesa fiind intr-un singur act (o ora si 45 de minute), eu l-am scos de doua ori. Hooop, hoop, ca n-a vorbit nimeni la telefon! Aparatul era pe silent, cum e normal. Ioanitoaia l-a tinut pe genunchi si l-a apropiat de scaunul din fata, ca sa-l mascheze. Voia sa vada daca a primit vreun mesaj. Si oricum n-au remarcat chestia asta nici macar vecinii de rand. Dar a remarcat Marius Manole, de pe scena. Ca asta era treaba lui pe scena! Dupa caderea cortinei, inainte de aplauze, Manole a venit la Ioanitoaia si l-a luat tare, daca va inchipuiti asa ceva: „tot spectacolul te-ai uitat la telefon!” Il tutuia, iar nea Ovidiu se uita in spate, credea ca Manole vorbeste cu altcineva.
Istorioara nu s-a terminat aici. Au mai trecut cateva zile si Manole s-a dus la un post de televiziune. I-a certat si pe oamenii de acolo. „La voi comenteaza sport UN BAIAT” care a facut ce v-am povestit eu. Un baiat, da, un baiat! Ioanitoaia e mai mare ca Manole cu 33 de ani, in buletin, si cu paispe veacuri la capitolul lecturi. Nea Ovidiu a inventat ziare, a scris carti, a dinamizat o ramura a presei, va ramane in istoria acestui domeniu, iar Manole nici nu stie de ce lasa scena pentru trotuar. Daca Ioanitoaia e baiat, tu cand te vei naste, Manole?
