Candidul poet-barcagiu din Mamaia face cea mai buna reclama unei statiuni sufocate de nesimporcirea estivala.
Versurile si indemnurile lui de un manelism benign invioreaza atmosfera de cotet si prispa transferate pe plaja. „Pentru 10 lei, vino sa vezi delfinii si cormoranii in mediul lor natural”. Aici baga in ele, e o introducere comerciala. Ce delfini, ce cormorani sa fie intr-un cimitir marin debordand de ski-jeturi? Dar folclorul de barcuta cu motor e tonic. „Ce sunt 10 lei, da-r-ar dracii-n ei! Liru-liru crocodilu’, vino sa iti plimb copilu’, pentru doamnele bronzate, avem locuri garantate, pentru doamne divortate, avem locuri mai in spate, pentru domnii cu mustata, avem locuri mai in fata, pentru domnii cu chelie, mergem si pe datorie, pentru domnii cu burtica, avem bonus o gagica!”. Si cu chelie, si cu burtica — eu ieseam destul de bine, dar nu-mi inspirau incredere partenerii de voiaj si Titanicul in miniatura. Daca m-as fi urcat in pitoreasca ambarcatiune, as fi facut-o pentru documentare. Sunt curios ce poezele ar fi meritat doamna al carei plod se balega pe plaja, iar dansa ii ingroapa rahatul in nisip cu lopatica albastra si pe urma spala jucaria din plastic in copaia pneumatica, plina cu apa de mare, incalzita la soare. Na, ca m-am molipsit de la artistul cu vasle! De asemenea, as vrea sa stiu ce capodopera lirica i se cuvine domnului cu pamatuf la subtioara, care intra in butic sau in carciuma fara camasa pe dansul. La el, la Tecuci, poarta cravata. Iar cand striga la ospatar, cu mana ridicata spre azur, „inca o bere, la baiatu’!”, Ebola si SIDA se predau si recunosc: „ne-ai invins, Litoralule romanesc!”.