În „Național”, de ieri, Claudia Marcu a scris că „decizia de a introduce lockdown-ul în 2020, când existau în România sub 100 de cazuri de Covid, iar varianta care a circulat era foarte puțin contagioasă, a fost luată de un comitet în care erau prea puțini medici, cei mai mulți fiind militari. Și nu militari de la MApN, ci militari din zona pompierilor de la DSU.” Abia „acum aflăm că nu era o dictatură medicală, ci una militară.”
Mai departe voi cita din Alexandru Rafila, care a subliniat aceeași idee. „În acest comitet tehnico – științific, care lua deciziile și care cred că există și azi, majoritatea nu erau medici, ci militari. Dacă discuți despre o problemă medicală, deciziile trebuie luate pe baza recomandărilor celor care sunt de meserie.”
În momentul ăsta, toate „teoriile conspirației”, pe care le-am demonizat (pluralul mă include, firește), devin adevăruri. Măsurile din pandemie nu le-au adoptat medicii și cercetătorii. Le-au luat pompierii militari. Acest lucru s-a întâmplat într-o țară în care, de la Colectiv încoace, au mai fost cel puțin 100 de incendii mediatizate. Nu intens mediatizate și folosite propagandistic, așa cum s-a întâmplat la Colectiv, dar mediatizate. Ce legătură au pompierii militari cu un virus? Aaaa, e virus aerogen și-l prind ei cu tulumba sau cum?
Am stimă pentru pompieri când se luptă cu focul. Și am toată stima pentru medici. Când medicii sunt în cabinete și în sălile de operație, îi consider ceasornicarii și lutierii lui Dumnezeu. Dar dacă i-aș vedea pe medici jucând lapte-gros și macao pe porunci – așa cum i-am văzut pe pompierii militari făcând pe virusologii – mi-aș pierde stima pentru ei.
Când militarii se pricep la medicină, fotbalul profesionist e deja o joacă pentru niște savanți de talia lor. Așa că Ministerul Apărării nici nu mai trebuie condus de militari, ci de domnul Vasile Dâncu. Dumnealui știe de toate și nimic, dar știe bine. În plin război, domnul Dâncu pare interesat de echipa FCSB, căreia n-ar vrea să-i permită să joace în Ghencea și a declarat asta public. Steaua s-a transformat în două acronime (CSA și FCSB), iar Armata Română nu mai are copii de trupă, dar vrea să aibă copii de mingi.
Eu nu cred că domnul Dâncu are vreo simpatie pentru CSA sau o (profundă) antipatie pentru FCSB. Dar am o întrebare: în vremuri de război, cea mai mare dorință a ministrului Apărării e să o vadă campioană pe CFR Cluj?
