23 Aprilie a fost Ziua Internațională a Cărții. Sunt băiat drăguț, am pus aprilie cu majusculă, deși nu-i cazul. Probabil e un reflex de la 23 August.
Ce-i aia 23 Aprilie? Ziua Internațională a Cărții cu librăriile închise. La noi, librăriile erau închise și când erau deschise. Cartea e scumpă, dar de trei- patru ori mai ieftină decât în Franța, iar cititorii din România sunt de șapte – opt ori mai puțini decât în Franța. Și trebuie să va gândiți că, în Franța, procentul de cititori a scăzut după ce au primit cetățenie câteva milioane de messieurs care n-au ajuns la școală, pentru că nu oprea dromaderul în toate stațiile.
Da, dar la noi merg centurile de socializare! Centură și cultură, să trăiască internetul, unde-i cult analfabetul! Să vedem ce crede și Nicolae Manolescu despre centuri și paraculturi. „În prezent, scriu pe laptop. Am învățat să-l manevrez în limite raționale: să-l deschid, să intru în Word, să salvez, să scriu și să expediez. (…) Nu mă întreba dacă navighez, parcă așa se spune, pe internet sau dacă mă informez de pe Wikipedia! Răspunsul, la care cred că te aștepți, este: nu, Doamne ferește! (…) Fiecare invenție tehnologică începe prin a amenința să le suprime pe cele anterioare (radioul, telegraful; televiziunea, radioul; internetul, televiziunea și așa mai departe) și sfârșește prin a-și fixa un domeniu de predilecție. Ziarul sau cartea pe suport electronic nu le pot înlocui la nesfârșit pe cele de hârtie: rolul lor în comunicare și în societate este cu totul altul. DIFERENȚA SE VEDE DEJA ÎN SUA, UNDE COTIDIANE TRECUTE PE INTERNET REVIN PE HÂRTIE. (…) Am considerat întotdeauna că greutatea cuvântului nu se poate face simțită decât pe hârtie. (…) Cei mai mulți internauți își închipuie că, dacă au la dispoziție acest mijloc uriaș de comunicare, nu e nevoie să verifice prin alții și nu contează dacă au cu adevărat ceva de spus sau dacă posedă măcar limbajul potrivit. Așa că preferă nume de împrumut, ca niște măști, adică anonimatul. O dau anonimă, ca eroii lui Caragiale. Se bagă în vorbă, cum spune o expresie populară. Și se află în vorbă.” Am citat din cartea „Nicolae Manolescu, convorbiri cu Daniel Cristea – Enache”.
O să spuneți că Manolescu are o vârstă. E din alt secol, dar nu trăiește în altă eră. Profesorul nuanțează. Iar eu am făcut, recunosc, o măgărie și am luat ce mi-a convenit. Mi-a plăcut că Manolescu a vorbit despre „nume de împrumut, ca niște măști.” Pe centurile de socializare se defila cu măști înainte de Coronavirus. Centurile de socializare sunt un experiment social planetar și au venit în întâmpinarea altor experimente sociale.
În România e mai așaaa, mai pe reducționism. La ce ne-ar folosi librăriile și teatrele când avem commedia dell’arte la Țăndărei sau la Vizurești? Iar pe centurile de socializare, fiecare înmlăștinit printre cratime se crede Kandinski în fața șevaletului și consideră că adevărul i-ar putea dauna, i-ar strica arta. Ce mai contează Ziua Internationala a Cărții, într-o țară în care sărbătorim de 365 de ori pe an Ziua Medicilor Batjocoriți? Medicii sunt confundați cu soldații („au dezertat) sau, în cel mai fericit caz, cu ospătarii („trebuie să aibă grijă de noi”). O altă categorie discriminată ar fi bebelușii. În 2010, câțiva nou-născuți au sfârșit prăjiți la Maternitatea Giulești. Dar n-a căzut Guvernul.