Cultura, ba, cultura!

Alaltaieri, m-am dat agitator in ziar pentru ca suntem nesimporci pe plaja de la Mamaia, in zona Majestic-Rex. Am exagerat. Intr-un fel, e normal sa ne barbarizam, sa-i facem milionari pe manelistii imputiti, sa nu mai dam un leu pe carte, sa avem ca surse de informatie si cultura  McInformatia si McCultura iesite din burta Internetului (Facebook,  Wikipedia) — din moment ce Statul incurajeaza acest fenomen. Victor Ponta a zis ca el n-a mai citit de enspe ani editia tiparita a unui ziar. Pe Coasta de Azur si in Provence, pe unde am avut sansa sa ma plimb vara asta, francezii citeau ziarele in cafenele, pe plaja, in trenuri. Dar sa va povestesc, telegrafic, cum e la noi si cum e la ei.

Constanta. Am vrut sa vad, la Muzeul de Arta, situat peste drum de binecunoscuta farmacie Miga, o expozitie de fotografie a unor tineri artisti dobrogeni. Mai tot timpul, inchis. Normal, galerista e platita cu vreo 500 de lei pe luna. Maximum 800. Muzeul are si o importanta colectie romaneasca de pictura si sculptura. Si cui sa-i pese? Mai departe. Mi-am dus fiica la Acvariu. Anul trecut, in iarna, costa 5 lei intrarea, pentru adulti. Acum era 20, ca-i sezon, iar turistul trebuie jefuit, nu delectat. Se rugau oameni din Barlad sau Filiasi sa iau si copiii lor, ca e gratis pentru astia mici. Am luat trei. M-am dus la Targul de Carte, de la Cazino. Volume aparute in urma cu patru-cinci ani, aproape ingalbenite, aveau reduceri nesemnificative, de 10-20%.

Franta. La Antibes, pe stradutele inguste si romantice, care coboara dinspre Muzeul Picasso (gazduit intr-un Palat Grimaldi) spre Piata Martirilor Rezistentei,  buchinistii se insinuasera intre multele Epicerie si magazinele de suveniruri, intre tarabe cu peste mediteranean si lavanda de Provence, printre ziduri vechi acoperite de bougainvillea. Ofereau carti, da, le ofereau! Daca doreai, doar daca doreai sa dai unu, doi sau cinci euro pe cateva exemplare, banii ajungeau la o fundatie pentru copii. La fel se intampla in Piata de Flori din Nisa (unde seara savurezi roadele Mediteranei) sau in Menerbes si Bonnnieux, satele din Luberon unde m-am dus pilotat de cartile lui Peter Mayle, un englez stabilit in Provence. Romanii — manelisti si pe Coasta de Azur. Se inghesuie exact acolo unde gramada de africani e mai mare. Bifeaza cu selfie Monte Carlo (La Condamine si Café de Paris, de la Casino), Nisa (Promenade des Anglais, neaparat in fata la Hotel Negresco) si Cannes (Croazeta). Regret ca am intalnit prea putini compatrioti in locuri in care albastrul cameleonic al Mediteranei, verdele irepetabil din Grandes Gorges du Verdon sau violetul si galbenul din Provence se mariaza sub palaria istoriei si sub pecetea stilului. Nu se plangea nimeni „ce preturi, manca-ti-as!” la Eze (Chevre D’Or), in Piata din Saint-Paul de Vence, la Beaulieu sur Mer (Palatul Kérylos), la Saint-Jean Cap Ferrat (Palatul Ephrussi de Rotschild), la Grandes Gorges du Verdon, la Menerbes (aristocraticul restaurant Maison de la Truffe et du Vin du Luberon, aflat la 100 de metri de Casa Dora Maar, ultima iubita a lui Picasso). Nu banii te transportau acolo. Daca deschideai inainte o carte, lectura iti proteja buzunarul si iti imbogatea mintea. Revin cu amanunte, nu anunt cand (nici nu stiu), dar revin.