În vară, când Covid nu făcuse atâtea victime, mă certam cu unii prieteni care perorau că această boală nu există. „Tu cunoști pe cineva care a avut Covid? Și dacă a avut, a fost o răceală!” – astea erau argumentele lor. Și pe urmă a început moartea. Nu m-am gândit nicio secundă să-mi sun vreun prieten și să mă dau mare – „vezi, boule, că am avut dreptate?”
Sfârșitul lui Bogdan Stanoevici i-a aruncat în reflectoarele turpitudinii pe ideologii Covid. Mai exact, pe măcelarii ideologici. Culmea cruzimii este să te satifacă moartea unui om ca să demonstrezi că ai avut dreptate. Măcelarii ideologici s-au folosit de candoarea (cel mult eroarea) unui actor ca să ne demonstreze că linia lor era cea justă. Măcelarii ideologici nu au păreri, ei au o linie moștenită de la părinții lor securiști și „updatată” după cum cer „comandamentele momentului”.
„Terminați cu <<despre morți, numai de bine>>, fiindcă nu toți oamenii morți erau buni!” Asta a fost linia măcelarilor ideologici, acești trotinetiști cu varice care vorbesc giboneza corporatistă. Nu sunt buni toți morții ? Dar nici toți cei vii nu sunt zdraveni la cap. De exemplu, unii măcelari ideologici trecuți de 45 -50 de ani sunt chiar defecți și au votat USR. Cu useriștii tineri n-am nimic. Pot fi iertați, cu toții am fost puțoi. În plină epocă a molimei, prioritatea lor e să dărâme gardul din jurul Parlamentului, pentru că îl confundă cu Zidul Berlinului. Le-am mai scris eu măcelarilor ideologici că acel Zid al Berlinului împărțea Europa în două sisteme, nu străjuia o clădire. Gardul este o expresie a proprietății, fie ea și „a poporului”. Fără gard e doar maidanul.
Dar mai enervantă decât măcelarii ideologici e categoria „Mărioara justițiara”. Aici intră golăncile ideologice și nu numai, din anii ’90 și 2000, care au uitat nobilele idealuri și tradiții ale combinagelii. Brusc – așa cum năvălesc bufeurile premenopauzei peste codoașele care se cred ghiocei – oportunistele arheologice s-au apucat să susțină noile partide și să-i facă hoți pe vechii tovarăși de drum. E vorba despre pesediști, cederiști, pedeliști și peneliști. Doamnelor, nu merge așa! Dumneavostră sunteți culte, ați fost la Paris și știți că între cocote și briganzi există o camaraderie încă de pe vremea unor Victor Hugo și Eugene Sue. Trebuie să vă salutați frumos: „bună seara, doamna curvă, bună seara, domnule hoț!” Nu-i puteți trăda așa ușor pe bagabonții vechi pentru niște pantaloni scurți, fiindcă n-ați avut toate norocul doamnei Brigitte Macron.
