In 2009, am vizitat Varsovia. Am stat in cartierul de bussines si nu exagerez sustinand ca semana cu La Defense, din Paris. Blocuri de birouri si hoteluri din metal si sticla nu exista, insa, si in alte parti ale Varsoviei. Polonezii nu amesteca interesele edililor cu normele de urbanism. Poate ca si din acest motiv sunt ocoliti de criza. Centrul vechi al Varsoviei a fost recladit din temelii si e identic cu ce fusese inainte de a cadea peste oras covoarele de bombe ale celui de-al Doilea Razboi Mondial.
In Bucuresti, bombardamentele continua, dar se trage de la sol, cu arma cea mai periculoasa — aprobarile de constructii. Daca te uiti de sus la sectorul 2, zici ca-i o Hiroshima, printre ruinele careia au crescut zgarie-nori mutanti. Intre Magheru-Mosilor si Ferdinand-Stefan cel Mare, adica intr-o zona istorica, hidoasele blocuri de birouri pun in pericol rezistenta unor cladiri de patrimoniu. Biserici de care nu si-a permis sa se apropie nici Ceausescu, dar si calcanele in paragina ale unor vechi case boieresti se reflecta in geamurile „monstrilor” corporatisti. Pentru un general, mi se pare cam dezordonat domnul Ontanu. Nici nu indraznesc sa presupun ca avem de-a face cu o dezordine controlata, ce se regaseste in bunastarea primarului.
Iar daca o iei la pas, pe stradute ce ar trebui sa pastreze aroma si ispita Bucurestilor de altadata, lucrurile sunt mai grave. Bordurile de granit, grele de 50-100 kg, de pe vremea lui Pache Protopopescu si a lui Dem. Dobrescu, au fost inlocuite cu niste rahatisuri din ciment nisipos. Daca le lovesti cu tocul bocancului, se sfarama, ca sa aiba ce schimba firmele-prietene cu Primaria. Despre parcuri, ce sa mai povestesc? In loc de pomi sunt zeci de panouri de metal, pe care scrie ca nu stiu ce bancuta sau alee „a fost restaurata de domnul Ontanu”. De parca asta era grija echipei de popice sau de septic a sectorului, dar lenesii nu si-au facut datoria si a intervenit El, Salvatorul, Ctitorul Ontanu!