Creștinii așteaptă Crăciunul, iar useriștii se pregătesc de Halloween

Mi-a zis un prieten că are o menajeră foarte harnică, foarte punctuală, foarte tăcută, spală, calcă, gătește. Toate calitățile. Mai puțin una. Nu se apropie de bibliotecă. Se contorsionează ca să măture pe sub pat, dar nu șterge praful de pe cărți. Nici măcar de rafturi nu se apropie.

O mușcă biblioteca. E ca la muzeu, unde un șnur de protecție te obligă să păstrezi distanța de exponate. Ea parcă e reținută de un șnur imaginar. A povestit că și un unchi de-al ei avea bibliotecă, dar în ultimii ani, în câte case a fost, „la oameni tineri”, n-a mai văzut așa ceva. Are dreptate. Nu știu unde am citit că nici în magazinele de mobilă nu se mai găsesc biblioteci. Înainte, bibliotecile erau într-un raport de unu la trei sau unu la patru cu paturile și mesele. Patru paturi, patru mese, o bibliotecă. Astăzi avem 25 de paturi, 25 de mese și o bibliotecă, dar nu la vedere, ci în depozit.

Ca să se distreze, prietenul meu a întrebat-o pe menajeră cu cine votează. Aici a fost simplu. „Cu USR.” „De ce?” „Ca să scăpăm de hoți.” Iar ea e plătită la negru, ca aproape toate menajerele din România, fiindcă nu s-a apucat nimeni să dea bani cu chitanță când vine vorba despre menajere, bone, instalatori, meditatori, nunți, botezuri și legume luate din piață. Acestea sunt rânduielile ortodoxiei latino – orientale și doar niște panaramezi le pot ataca. Deși e doar început de octombrie, lumea zdravănă la minte se pregătește de Crăciun (peste tot auzi „ce faceți de sărbători?”), iar useriștii de Halloween. Am mai scris eu că aceasta este „Prăpastia dintre icoană și abțibild” (Fănuș Neagu). În urmă cu puțini ani, duduia facebook-ul de prosteala „va fi un Halloween de neuitat.” Da, a fost de neuitat, nu mai intru în amănunte. Sigur, postările erau în romgleză, nicidecum în română. Ești chiar depășit dacă nu înfigi, într-o frază, măcar un cuvânt în păsăreasca de corporație. Nici nu mai contează că, în momentul ăsta, engleza e a treia limbă vorbită pe glob, după mandarină (un dialect în chineză) și spaniolă. Cine e afacerist vizionar vorbește mandarina. Eu nu cunosc niciun vizionar, de ce să vă mint? Romgleza e accesibilă oricui. Dar nu poți să înveți mandarina dacă ai creier de alabala portocala. Ceea ce nu le lipsește, însă, useriștilor este fanatismul maoist. Useriști sau maoiști – tot pe acolo. Anticreștini, antiliberali, cu mențiunea că, în China de azi, afacerile se dezvoltă, nu se închid. Useriștii sunt ca vechii milițieni. Era un banc, pe timpuri. Îl uitasem. Dar mi l-am adus aminte citind cartea „Dinu Săraru, Jurnalul unui personaj controversat, rememorări provocate de Vartan Arachelian”, scoasă la RAO. Se zicea că un milițian era atât de prost, încât și-au dat seama până și colegii lui.