Individul amfibiu și vâscos pe nume Dragnea stă bine în carantină, zilele astea. Vă dați seama ce se întâmpla dacă mai era PSD la putere, cu Dragnea peste Dăncilă? Ieșeau tefeloazele în Piața Victoriei și își pasau boala. Dar nu Coronavirusul, ci febra halucinogenă de Centrul Vechi.
Doar Vlad Voiculescu ne poate salva. După MagicHome și MagicHouse ar putea face și MagicCoronavirus. Pe banii cui? Pe banii falansterului. Omul e contabil, dar se pricepe și la transplantul de plămâni, pe care l-a interzis. Cred că-i bun și la biochimie, l-ar prinde și pe Moby Dick în eprubetă. De cinci ani, PLUSERIȘTII PESCUIESC LEVIATANUL CU NĂVODUL FĂCUT DIN BARBA LUI MARX. Parcă-l aud pe Fănuș Neagu: „du-te în p… mă-tii, că asta ți-a ieșit!”
Uitați-va puțin la poza lui Vlad Voiculescu! V-ați uitat bine? Cu cine aduce? Cu Răzvan Burleanu. Vlad Voiculescu și Burleanu seamănă că Dan Spătaru și Dobrin. Să-i luăm pe Dan Spătaru și Dobrin. Amândoi blonzi, amândoi artiști uriași, amândoi cu povești de nopți lungi, alunecând printre crevasele obrajilor, amândoi imponderabili pe scenă, pe terenul de fotbal și la masa de cârciumă. Să-i luăm și pe Burleanu și Vlad Voiculescu. Amândoi au fizionomii de intelectuali, dar lecturi mai puține decât numărul dioptriilor, amândoi au urcat pe scara cu trepte de cenușă a societății în urmă unor anchete apărute într-un ziar de sport. Voiculescu – după Colectiv, Burleanu – după Dosarul Transferurilor. Ce nu e clar? Ce pulbere de stele? „Viscol de stele”, cum zicea Ion Caraion.
Când am intrat în presa sportivă, în 1996, am înmărmurit. Aproape toți erau proști făcuți grămadă și era grămadă mare. Azi sunt proști făcuți ghem. Și cel mai bun era considerat Ioan Chirilă. Până la 12 ani, mi-a plăcut și mie Chirilă. Dar pe urmă mi-am dat seama că în textele lui sunt mai multe puncte de suspensie decât figuri de stil. Trei puncte, trei puncte, trei puncte, trei puncte. Am uitat cine zicea că pointilismul e bun în pictură (Seurat, chestii, nu știu ce), nicidecum în scris. Sigur, în lumea lor era considerat ziarist bun și numărătorul de cornere Andrei Vochin, care e plat ca Monitorul oficial.
Gazetăria sportivă înseamnă altceva, nu anchete și trei puncte. Înseamnă măreția lui Fănuș Neagu. Vă prezint un fragment dintr-un articol pierdut (până azi) al lui Fănuș. Cele mai bune texte despre fotbal și le-a publicat în cartea „Cronici afurisite”, scoasă în 1977. Felia de mireasmă, ispită, acrobație și clocot de mai jos e din 19 noiembrie 1983. Am găsit-o întâmplător, într-un număr din „Luceafărul”, pe care l-am păstrat fiindcă scrisese Corneliu Baba despre Ciucurencu. Ca să înțeleagă și numărătorii de cornere, Baba și Ciucurencu în pictură au fost ca Steaua și Dinamo în fotbal. Textul lui Fănuș Neagu a apărut după o victorie a României în Cipru și înaintea meciului cu Cehoslovacia, care urmă să ne ducă la europenele din Franța. „În clipa când a înscris Boloni, mi s-a deschis în suflet colina Montmartre și terasa restaurantelor <<La mere Caterine>> și <<Le lapin agile>> și m-am văzut acolo, împărțind mărgăritare cu toți magii care l-au moștenit pe Utrillo. La Limassol am jucat prost – ce mireasă a trădării ne-o fi ajuns din urmă? – ne-am încurcat în păcate vechi, în minciuni bătrâne, în mierea fricii, în desfrâul conformismului sălciu. La Bratislava urmează să ne dăm adevărata măsură. Ca om de la Dunărea Brăilei simt că Dunărea de la Bratislava va fi cu noi, căci Dunărea e Roma noastră.”