Purpura vegetala, intr-o duminica aurie de toamna. Dar ca sa te poti bucura de sarbatoarea solara a naturii in declin, ai nevoie si de putina lirica pesedista. Ne-a oferit-o Liviu Dragnea, care a cuvantat la congresul Partidului, tinut la Sala Palatului.
Intai a vorbit despre nu stiu ce hotarare cruciala, pe care au luat-o el si Ponta, intr-o zi aspra de iarna, cand „se ridicase zapada la ferestre”. Impresionant! Pe urma, si-a sculat colegii in picioare, pentru un moment de reculegere, in memoria martirilor anticomunisti. In sala era si Iliescu. Mosului i-a facut mare placere ideea lui Dragnea. Dar Liviu nu s-a oprit aici. Perfidul cu mustata de taran blajin i-a transmis lui Ponta niste indemnuri din categoria „Victore, sa nu ne lasi!” Bravo, Liviule! Te-ai rupt cu munca, dar stii sa fii si baiat de comitet! Ceremonioasa atmosfera, dar fraterna adunare! In sala, aplaudau mii de dosare penale si de kilometri de autostrada fictivi.
Pe toate posturile de stiri, Liviu, Liviu,Liviu. Totusi, lipsea ceva. (Nu, nu la Gabriela Vranceanu Firea m-am referit. Ea era acolo, meditativa. Ce bataie si-o fi luat acasa Pandele, ca are si rabdarea ei un pret!) As fi vrut un contrast. Liviu e un sudic zglobiu, un combinator superficial. Imi era dor de rigoarea solemnului Iohannis, sotul divei descleiate care eclipseaza toate capitalele Europei, sperand sa se impuna si la Bucuresti, sa-si gaseasca un cerc de cucoane si aici.
La un singur lucru nu s-au gandit Dragnea, Ponta si ceilalti. Mai ales Ponta. Iti dai seama, Victore, cat de mult au putut sa te urasca romanii, daca l-au preferat in locul tau pe un sas elocvent ca un Trabant, care-i mediocru in zilele in care e genial?