Clotilde trebuie votată. Cu o condiție

1. O casă de comenzi a făcut un film despre averea primarului din Sinaia. Producția a fost apreciată de toți useriștii și de mulți cetățeni zdraveni la minte. Și mie mi se pare dubios acel primar, dar din alt punct de vedere, nu insist. Cel mai mult mi-a plăcut cum s-au comportat francezii din localitatea unde a cumpărat castelul edilache din Sinaia. Primarul din Orthez și arhitectul îi disprețuiau pe ziariști cu eleganță și erau consternați că trebuie să asiste la meschinării progresiste. Revin la domnul primar din Sinaia. Pentru mine, mai deranjant decât castelul din Franța e că alesul local a depus icrele unei ctitorii și în spatele Mănăstirii din Sinaia. De ce? Pentru că și Take Ionescu și-a făcut un palat în fața Mănăstirii din Sinaia. Take Ionescu era strălucitor, dar tot politician. Și politicianul român nu se simte dacă nu-și face nevoile de sus, cu boltă, ca să-l vadă tot satul lui.

2. Marea problemă a națiunii era Sinaia, normal. Rugina și șobolanii din Sectorul 1 reprezintă niște realizări. Clotilde, eu te votez. Cu o condiție. Să candidezi la Sinaia și să ne lași.

3. M-a luat tare un prieten, om anturat. „Mă, ce nu înțelegi tu? Firea plus Piedone egal 50%, dar va câștiga Nicușor cu 30%. Capitala e a Americii și Sectorul 1 e al Franței.” Daaaaa? Dacă vă plăceau atât de mult America și Franța, trebuia să-l votați pe Ilie Năstase în 1996, fiindcă au fost mândri că au stat la masă cu el vreo zece președinți ai Americii și ai Franței. Clotilde e Franța pentru voi? Aveți aspirații cosmice, felicitări! Lui Nicușor pot să-i găsesc și un merit. Ne scapă de Piedone.

4. Unirea Slobozia a intrat în Liga 1 și a cerut să joace pe stadionul „Arcul de Triumf.” Dacă Slobozia e la Șosea, atunci o să-mi iau și eu diseară un acordeon și o să cânt la Ateneul Român. Unirea Slobozia a fost chiar în banca ei. Trebuia să joace pe Wembley. Sau direct la Uffizi. Parcă aud crainicul: „eliberați Coridorul Vasari! Vine Unirea Slobozia!”

5. Anii ’70. Ilie Năstase și Rică Răducanu la „Mărul de Aur.” O chelneriță frumoasă își făcea încălzirea cu Ilie. Rică se strecura și el pe acolo. Ilie l-a întrebat „Rică, tu chiar te bagi peste chelnerițe când ești cu mine?” La care Rică „gata, Ilie, nu mă mai bag nici peste chelnerițe, nici peste picolițe. Io o iau pe fata care debarasează mesele.”