Holul de onoare al Primăriei din Sectorul 1 va găzdui expoziția „Dincolo de canon. Noua sculptură azi”, organizată cu prilejul „Zilei naționale Constantin Brâncuși”. Am văzut statuile, sunt foarte îndrăznețe, dar azi nu o voi critica pe Clotilde. Tura asta merg pe mâna madamei. E vorba despre artă modernă, lăsăți-o mai ușor!
La mijloc e și numele lui Brâncuși. Uitați ce scrie Petre Pandrea, gorjean ca Brâncuși, în cartea „Amintiri și exegeze”, mai exact în textul „Brâncuși și edilii gorjeni”. „Edilii erau obișnuiți în estetica lor plastică nefericită cu busturi de bronz (unde să se vadă limpede cravata) sau cu monumentale statui de marmură albă de oratori în picioare (unde să se vadă redingota și botinele). Soldații eroi trebuiau să poarte puști Manlicher și să se vadă moletierele. Pușca să nu fie pe mână, ci în mână, cu baioneta scoasă, spre inamic, ca la Mărășești. Se acceptau trepiede de marmură roșiatică sau albă cu un vultur cocoțat, din bronz. Vulturul aducea de departe sau de aproape cu ciorile. Ansamblul arhitectonic schițat de Brâncuși la Târgu – Jiu nu le-a plăcut. Ar fi vrut o poartă gigantică. Columna Infinitului li se părea barocă și derizorie. Masa cinei nupțiale, zisă a tăcerii, nu avea dimensiuni grandioase. Edilii ar fi dorit scaune cu speteze înalte dăltuite în marmură și o masă florentină, Biedermayer. Spre marea iritare a lui Brâncuși, oficialitățile cu concepții utilitariste au spart cu topoarele scaunele în formă de cerc din zăvoiul de la Târgu Jiu”.
Totuși, sunt curios ce părere au despre statui corporatiștii cu care a venit Clotilde în Primăria Sectorului 1. Artele plastice nu sunt pentru oricine. Trebuie să o iei de la Arta rupestră, Arta mesopotamiană, Arta egeeană, Arta Egiptului antic și tot așa, până la Renaștere te apucă Paștele, de care oricum nu îți pasă, fiindcă ești neomarxist ateu. Și m-am referit la cărți de popularizare, nicidecum la studiu serios. Ce naiba să citească un corporatist? Dacă îi dai un semn de carte, aspirantul la rangul de CEO va încerca să îl bage în priză sau să taie chifla de la fast food. Când văd statuile moderne, corporatiștii Clotildei își zic „mamăăăăă, Cloti ne pregătește pentru momentul când ne vor ataca băieții lui Trump care au năvălit în Capitoliu!”
P.S. Mi s-a reproșat că, deși sunt dinamovist, m-am luat în textul de ieri de „câinii roșii.” Da, până la revoluție n-am auzit expresia „câinii roșii” decât, cel mult, în sens peiorativ. Pentru mine, „câinii roșii” sună ca „pantera roz” și „cai verzi pe pereți”. Mai era și „Leul albastru”, o nuvelă despre teroare și libertate scrisă de D.R. Popescu în anii ’60. Dacă tot vă plac animalele colorate, aflați că mie nu îmi plăcea nici la „Șarpele roșu”.