Literatura de esenta sau de fatada teologica ne-a invatat ca sinuciderea e un act de lasitate. Dar ofiterii de pe timpuri, care-si trageau cate un glont in cap cand nu puteau plati datoriile la carti, erau fricosi sau aveau onoare?
Vazand de ce si-au luat vietile doi miliardari, neamtul din industria medicamentelor si americanul captiv in ghearele escrocheriei Madoff, trebuie sa acceptam ca sinuciderea inseamna si o lipsa de solutii. Dar aici, in tara unde avem raspunsuri si portite pentru orice, bastanii nu se vor spanzura sau impusca. Si asta-i foarte bine, pentru ca vom avea pe cine sa injuram. Pe vremea crizei din ’30, s-au automierlit vreo doi, dar atunci mai exista si constiinta in Romania. Cei care se vor arunca pe geam vor fi tot amarastenii, impinsi de catre patronii valahi. Nu direct, cu branciul, ci cu semnatura.
Sa va dau doua exemple de cinism, intamplate la sfarsitul anului trecut. Stati linistiti, n-a murit nimeni. Inca. Un industrias al amandinelor, proprietar de hoteluri in zone turistice, exclama fericit: „n-avem bani, o sa reducem personalul, ce bine!”. Altul, un vanator mustacios si cunoscut pe tot Globul, a chemat angajatii la petrecerea de Craciun, iar a doua zi i-a dat afara. Nu pe toti, pe aia de pe lista lui. Va dati seama ce a fost in mintea speculantului international, s-a crezut si generos, zicandu-si „uite, dom’le, am fost boier, le-am dat o ultima masa calda!”.
Le multumesc miliardarilor din Romania ca m-au ajutat sa scriu un articol de ceea ce dispretuiesc, de stanga!
Din volumul in pregatire „Sictir, bagabontilor!” (II)