In 2007, o tanara a murit muncind suplimentar pentru o cauza care nu era a ei. Pentru o corporatie. In loc sa injure multinationala respectiva, ziaricii s-au apucat sa dedice ode stahanovismului corporatist, iar Mircea Geoana a folosit, in campania electorala, jertfa inutila a bietei fete.
Cred ca am fost singurul care a scris ca mi se pare cel putin o greseala de orientare in viata sa te sacrifici pentru niste patroni strainachis, pe care nici macar nu-i cunosti personal. E ca si cum as plange eu ca au disparut etruscii, galii si ilirii. Dupa 9 ani, s-au stabilit vinovatii. Nu, nu sunt corporatistii care au transformat intrecerea socialista in sclavagism entuziast! Vinovata e o doctorita, care nu i-a prescris nu stiu ce fetei surmenate.
Daca as lucra la o multinationala. Pauza! N-as lucra, fiindca nu m-ar angaja, pentru ca n-as manca bors ca-mi place munca in echipa. Totusi, daca as lucra la o multinationala, m-ar preocupa doua lucruri. In primele trei zile m-as chinui sa descopar cum sa fac o paguba cat mai serioasa in urmatoarele trei zile, ca dupa o saptamana oricum m-ar da afara. Pe urma, m-as gandi sa-i inscenez o magarie lui CEO. Eventual, sa-i prezint o gagica! Cei mai multi CEO defecti pe metrul patrat i-am vazut acum 10 ani (decembrie 2006), la Londra. Insoteam echipa Dinamo si am plecat mai multi baieti (oameni de afaceri, politicieni si eu) in legendarul si rau famatul Soho. Fete vesele – ioc, canci, nexam! S-au mutat in Piccadilly. In Soho, bar langa bar! Debordand de CEO gretosi pe trotuar! N-am intrat nicaieri, n-am vazut nicio femeie. Imbracati in costume de 2.000 de lire, zeci de CEO beau bere in fata pub-urilor, pleosc, pleosc, fleosc, fleosc! Mai lingeau din halbe, se mai lingeau intre ei. Simandicosii CEO aveau genti din piele fina, miroseau a parfum de mosc si boncaluiau ca niste cerbi in calduri cand se pipaiau reciproc, in plina strada.
A fost foarte instructiv, dupa 3 minute ne-am intors la hotel. Stateam la Cumberland, colt cu Oxford Street. Cumberland are un hol mare si foarte inalt, decorat avangardist. Cand am intrat, am ramas interzisi. Parlamentari si ministri, afaceristi si neveste de fotbalisti, plus inca vreo 100 de turisti englezi asistau la un show rar. Cristi Borcea adusese un ansamblu de 40 de calusari! Nu stiu de unde i-a cules, numai el putea sa o faca. Sigur, era 14 decembrie, romanii invadasera Europa, se apropiau Sarbatorile, explicatii s-ar gasi. Altceva e important. A umplut Borcea Londra de calusari? A umplut-o! „Si acum infunda puscaria”, se bucura rahatii, in loc sa se descompuna, ca sa-l parafrazez iarasi pe Arghezi.
Ce vor intelege neopropagandistii din tot articolul asta? Ca a chemat Borcea calusarii. Si da-i infierare, da-i infierare! Traiasca maniheismul! Borcea si ai lui – personaje negative, CEO fatalai – personaje pozitive. Multa sanatate! Lui Borcea!