Articolul asta l-am scris din titlu, tot ceea ce adaug e asa, la norma, ca am serviciu, nu mazgalesc moca pe Facebook. Sunt cinic si nu-mi pasa, pentru ca viata in Romania e o aventura, dar, spre deosebire de filmele de aventuri, viata romanului n-are o matca temporala (90 de minute, 120 de minute) si un desfasurator — dezvoltarea intrigii, punct culminant, „pup-o, ba!” si alte prostii. Viata romanului se poate termina in orice moment, zdrang! Romanasul nu prinde nici prima reclama de la PRO TV, o mierleste ca un sombolimbozaur.
Asaaaa. Ia sa va adresez eu o intrebare. Daca unui om i se face rau in Centrul Vechi, pe unde intra ambulanta? Pe unde intra si in Pipera. Am un prieten care si-a dus copilul la Scoala Americana. Fiindca facea doua ore de la podul dinspre Barbu Vacarescu pana in Pipera, omul si-a luat un apartament intr-un complex cu vedere in curtea scolii. Dar biroul il are tot pe Barbu Vacarescu. Intr-o zi, m-a sunat si tipa: „Ba, sunt in masina, stau in coloana de 45 de minute si fac pe mine! Imi vad casa si nu pot sa ajung la veceu!”.
Alta poveste. Zilele trecute, o colega de redactie mi-a spus ca stie ea, in Centrul Vechi, un club — un restaurant, habar n-am ce-o fi — cu etaj. „Dar nu exista scara. Ghiceste cum se urca acolo!”. Ma tot chinuiam sa-mi inchipui. Cu liana? Cu prize de escalada? „Nu, cu liftul, numai cu liftul!”. Si daca se strica liftul in timp ce petrecaretii sunt sus? Aceasta-i intrebarea! Shakespeare era mic copil!
Cluburile au ramas in urma societatii. Fiecare generatie de romani a primit mai putin decat a meritat. Dar generatia Centrul Vechi este cea mai expusa. A fost prima generatie nascuta in libertate, in capitalism, cum doriti sa ii ziceti, dar libertatea ei s-a dovedit sigura ca sexul neprotejat. Generatia Centrul Vechi s-a suit in masina capitalismului, a fost ametita de viteza si toxinele capitalismului, fara a-i spune nimeni care sunt franele capitalismului.