1. Protestele din țară mai sunt cum mai sunt, oamenii maturi au nemulțumiri economice, tinerilor nu le place să stea în casă, îi înțeleg. Dar mitingurile cele mai provinciale sunt la București. După ce că sunt născuți obosiți, protestatarii se mai și împuținează pe drum. Ei se pierd cu buletinele în mâini, dar fac marșuri din alea lungi și extenuante, în loc să se întâlnească direct în Piața Victoriei. Din punctul meu de vedere, cel mai bine ar fi să stea acasă, pentru că nu te poți opune unui val istoric. Pandemia e deja un val istoric. Într-o lună vom fi vaccinați toți, iar în iunie am putea ieși din case. Copii, nu îngrășați Covidul în ajun!
2. Tefeloazele au devenit arogante. „Când am ieșit noi din case, a căzut OUG 13 după o săptămână”. Așa e, dar n-ați ieșit „voi”. Au ieșit „ei” și aveau voci civile. Unii dintre „voi”, maximum 2%, au avut de profitat sau au fost în misiune. E vorba despre oengiști, privighetori și tenori de pe centurile de socializare. O să râdeți, dar pe ăia îi apreciez, sunt niște scursuri onorabile. Problema e cu ceilalți, care s-au dus gratis. 98%. Voi sunteți un număr. 98. Nouăzeci și optule, cum să te duci moca pentru o aberație ca OUG 13?
3. Îmi pare foarte rău de prietenii mei care patronează restaurante. Niciunul dintre ei nu e tefelist. Dar eu, când aud de Horeca, mă gândesc la cârciumarii ăia inteligenți, care duceau ceai fierbinte în Piața Victoriei, în 2017. Ce-ai făcut în 2017? Ceai pentru „luptătorii anticorupție!” Știi ce-ai să mănânci? Ce ai, dar mai mult ceai.
4.Fotbaliștii echipei naționale de fotbal a Poloniei au refuzat să îngenuncheze în semn de susținere pentru Black Lives Matter. Fotbalagiii echipei naționale a României au fost îngenuncheați la Erevan, deși n-au auzit de Genocidul din 1915. Două vorbe despre Rădoi. După un 1-1 în Armenia, Iordănescu s-a prins că ar fi bine să demisioneze. Rădoi merge mai departe, deși nu văd ce mai poate repara. Dar alta-i discuția. Dacă te-au bătut, în meciuri oficiale, Albania, Islanda și Armenia, e clar că vina nu o poartă selecționerii, ci pricepuții care numesc selecționerii de la plecarea lui Pițurcă încoace.
5. La primul punct am fost cam dur cu protestatarii. Printre ei sunt și vreo 40 – 50 de inși care au citit cu două-trei cărți mai mult decât vorbitorii de giboneză corporatistă. În consecință, vă propun o problemă de școală primară. Dau și rezultatul. Dacă un protestatar a citit cu două cărți mai mult decât un vorbitor de ginoneză corporatistă, câte cărți a citit protestatarul? Răspuns: două cărți.