Cel mai norocos român

Românii au damblaua clasamentelor. „Cel mai important domnitor român”, „cel mai cunoscut român în străinătate”, „cel mai mare actor român” și tot așa.

Nu s-a întrebat nimeni care e cel mai norocos român. Îl știu eu. Anghel Iordănescu. Nea Puiu. Mi-e drag și am avut mereu o relație bună cu el.

Ca jucător a fost strălucitor, nu încape discuție. Era un mijlocaș de farmec. A înscris contra Angliei și a Franței (o calificare ratată și un meci amical), dar prima performanță internațională a obținut-o la doi ani după ce se lăsase oficial de fotbal. Nea Puiu fusese pus antrenor secund la Steaua și Emerich Ienei sau Valentin Ceaușescu a avut inspirația să-l bage pe teren în finala de la Sevilla ’86.

Marcel Răducanu, colegul lui de echipă și de mare talent, a fugit în Germania și a avut de pătimit din pricina Securității. Nea Puiu a plecat legal la OFI Creta. Despre Liță Dumitru se spune că a jucat în niște meciuri vesele la Steaua. Nea Puiu era prietenul lui Dumitru, dar despre Iordănescu nu zice nimeni nimic.

După ce Lucescu a fost dat afară abuziv de la echipa națională (bătuse Austria cu 4-0), Ienei a ajuns selecționer, iar nea Puiu a preluat Steaua. Prima echipă pe care a antrenat-o era campioana Europei. Lucescu, de pildă, a început în Divizia B, la Corvinul.

În 1993, nea Puiu a luat echipa națională după Kosice (deși șansele de calificare erau intacte și nu trebuia demis Dinu) și a ajuns cu ea la Campionatul Mondial. Toți titularii din America ’94  au debutat la echipa națională înainte să ajungă nea Puiu selecționer. Jucaseră la Steaua, Dinamo sau chiar la Scornicești (Mihali, Dorinel Munteanu, Ilie Dumitrescu și Dan Petrescu). Înainte de a fi debarcat, Dinu l-a recuperat pe Belodedici din Iugoslavia și l-a promovat pe Didi Prodan.

În cel mai important meci din istoria fotbalului nostru (România – Argentina 3-2), nea Puiu a folosit sistemul 1 – 8 – 2 – 0. Dar e meritul lui că i-a ieșit. România a dat trei goluri fără niciun atacant. Răducioiu era suspendat, Lăcătuș a fost lăsat inexplicabil acasă, iar atacanții din lotul de 22 erau M.Ivan, Vlădoiu (cartonaș roșu cu Elveția) și V. Moldovan.

Fără Hagi pe teren, nea Puiu n-a obținut nicio calificare cu echipa națională și nicio performanță la echipele de club pe unde a fost.

Azi avem cea mai slabă echipa națională din istoria fotbalului românesc. Dar se va califica geopolitic la turneul final. O antrenează Edi Iordănescu, bravo lui! Și bravo lui nea Puiu că are toți copiii realizați. Din 1970 până în 1984 – cu Marcel Răducanu și Balaci, Dudu Georgescu și Cămătaru, Sameș și Ștefănescu, Dumitru și Dobrin pe teren – nu ne-am calificat nicăieri.

Mircea Lucescu a descoperit sau chiar a inventat fotbaliști pentru șapte-opt echipe naționale de pe două continente, din state capitaliste, ex-comuniste sau cu populație preponderent musulmană. Lucescu antrenează și acum. Nea Puiu e împărat imobiliar și a dobândit mai multe grade și demnități (general, senator, antrenorul secolului trecut) decât cuvinte în vocabular. Îi lipsea, totuși, ceva. Un stadion care să îi poarte numele. Stadionul din Voluntari a devenit, de câțiva ani, Stadionul Anghel Iordănescu. De ce n-ar fi loc și pentru Casa de Cultură Gabriel Oprea?

Să îți dea Dumnezeu sănătate, nea Puiule!

 

author avatar
Razvan Ioan Boanchis Publicist-comentator
Publicist-comentator la "Național" din 1997. Ziarist original și de contra-opinie. Autor a zece cărți. I s-au decernat numeroase premii jurnalistice și literare. Îl citesc cu plăcere chiar și cei care nu îi împărtășesc părerile. Uneori, nici el nu e de acord cu el.