1. Delicatul Piedone i-a scris (dacă acceptați verbul în acest context) lui Nicușor Dan. „Bă, te dai deștept, cult, profesor… Ești o putoare!” Nicușor e și deștept, și cult, și profesor, și letargic (am băgat cuvântul „putoare” în mașina de spălat). Piedone nu e deștept, nu e cult, nu e profesor și cred că a fost harnic atunci când a fugit de la școală. „Pe timpul meu aici era decât granița între sectorul 4 și 5”, s-a lăudat Piedone într-un parc. Într-o lume încrâncenată, ca să nu folosesc un adjectiv mai dur, Bucureștiul electoral e o insulă de umor unde se bat useriștii și Piedone.
2. Poveste din răvășiții ani ’90. Un mare fotbalist ajuns la 34-35 de ani juca la un club important, dar aflat în derivă. Și s-a dus fotbalistul în biroul președintelui. „Auzi, bre? La cât de prost merge echipa asta, ai putea să mi-o dai și mie să o antrenez, ca să-mi fac mâna pe ea!” Exact așa se întâmplă în câteva orașe importante ale țării și în câteva sectoare din București. Useriștii le-au primit ca „să-și facă mâna” pe ele și acum le mai vor o dată.
3. La Sectorul 2 e ca la Sectorul 1. Candidatul PSD-PNL, Rareș Hopincă, n-are nicio șansă, dar nici Ciolacu și nici Ciucă nu par supărați din acest motiv. Am văzut un banner al lui Hopincă, pe care scrie „Mergem la sigur.” Corect era „Pierdem la sigur.” Sau „E vreun loc din România pe unde nu ne-am făcut noi de panaramă?” S-ar fi potrivit și „Lasă, că o să vadă ei! Ce bătaie vom lua noi.”
4. Mai e ceva ciudat. Sondajele îl dau pe Piedone pe locul unu sau doi, dar propagandiștii useriști îl atacă pe Cîrstoiu. Și pesediștii pe Nicușor Dan. Câte înțelegeri subterane sunt în campania asta? Dacă domnii Ciolacu și Ciucă ar fi trăit în timpul Războiului Rece, ar fi spus „noi ținem și cu rușii, și cu americanii”. Când Ceaușescu a vizitat China, la începutul anilor ’70, Mao i-a recitat o poezie-manifest, care începea cu versul „dacă imperialiștii americani și lacheii lor sovietici…” În această situație nu sunt doar Ciucă și Ciolacu, ci și USR. Potrivit unui aforism, tot din timpul Războiului Rece, „cel mai greu pentru un marxist e să prevadă trecutul.”