Da, asa a fost, exact ca in titlu! Eu pot fi contrazis, evidenta nu. Rapid n-a obtinut niciodata 64 de puncte in campionat, ca in acest an. 34 acasa, 30 in deplasare, iar asta spune multe.
Daca George Copos ar fi construit macar un sfert din sistemul subteran al lui Paszkany, Rapid era virtual campioana dupa 25 de etape. Aceasta echipa de bocet („noi cantam si cand pierdem!”, „nu suntem suporteri de cupe si flori!” — astea reprezinta defecte, nu calitati) a avut destin international cu un singur antrenor. A ajuns de trei ori in grupele Europa League, de fiecare data cu Razvan Lucescu pe banca. Iar in 2006, cand a urcat mult in primavara europeana si a eliminat Hamburgul, Rapid s-a situat pe locul 6 (pe baza de puncte, coeficienti, nu ma pricep prea bine) intr-un clasament mondial al cluburilor. Asa arata datele. Sunt seci. Din pacate, in Giulesti se dovedesc suculente doar refrenele si injuraturile. Aduceti-va aminte cum traia Rapid in anii ’80. Lua batai de la Minerul Motru si Metalul Mija, in Divizia B. Cand intra in A, o pocneau Steaua (8-2) si Corvinul (9-0) cu terenul in cap. Un fotbalist care a prins putin lotul Stelei ’86, dar a esuat la Rapid, mi-a povestit ca, inaintea meciurilor cu Steaua si Dinamo, driblangiii sterili din Giulesti isi propuneau „sa nu luam multe”, „sa facem o figura onorabila”, „sa jucam frumos”, dar n-ar fi spus „hai pe ei, sa-i batem!”.
Rapid a inceput sa conteze cand s-a facut Rapidul dinamovist, cum imi place mie sa scriu. Familia Lucescu, Dinu Gheorghe, Lupu, Sabau si antipaticul ala de Rednic au adus sigiliul rezultatelor pe un stadion ce avea ca marca muzicoasa dupa ureche. Stiti cand va mai juca Rapid in Europa League? Peste 4-5 ani, daca va mai dori sa se intoarca Razvan Lucescu. Injurati-ma, nu-i greu deloc, dar articolul ramane marturie!