1. Procentul electoral al Partidului Plus este uriaș. 2%. Pe vremea când pionierii erau pionieri, nu șefi de comisii în Parlament, cu asemenea rezultate nu te lăsa tac’tu nici în tabără la Năvodari. Cu 2%, Partidul Plus pune prefectul Capitalei. Mi se pare corect.Horticultorul yoghin Cioloș a zis (poate că între timp s-a sucit) că îl va susține pe Berbeceanu, prefectul în exercițiu. L-am urmărit pe Berbeceanu pe o centură de socializare. Polițistul are postări mult peste bancurile cu milițieni. Și nu le face în limba amenzilor de circulație. Gâdilă fraza mai bine decât ziaricii.
2. Dragi tovarăși progresiști, ne-ați amenințat, înainte de 6 decembrie, că plecați din țară dacă pierdeți alegerile. Dacă v-aș fi crezut, aș fi votat PSD. A trecut Crăciunul (nu v-a interesat, ați pus bradul de revelion), s-a dus și Sfântul Ion (pentru voi Big Johnny), văd că vine o sărbătoare profund românească (Valentine’s Day) și sunteți tot aici, ca să vă băgați iubitele (cu care împărțiți aceeași spumă de bărbierit) prin față, la vaccin.
3. S-a terminat sau nu scandalul despre fotbalistul Man? Care scandal? E vorba despre o doamnă, care credea că are treabă cu fotbalul, și familia Becali, care se pricepe la fotbal. Doamna nu are nicio vină. Ea este invenția presei române. Ca și soțul ei, despre care am auzit că ar fi antrenor, dar a avut rezultate doar ca secund al lui Gigi Becali. În acea perioadă, ziaricii se întrebau dacă soțul doamnei poate antrena în paralel Steaua și echipa națională. Sigur că da. Poate antrena simultan Bayern Munchen și naționala Italiei. Pe urmă, va învăța și să citească.
4. Uraaaa, începe școala! Sperăm să fie chemați la orele de română și vorbitorii de giboneză corporatistă.
5. Luni, 8 februarie, prima zi de școală. Se va striga catalogul. „Alexe.” „Prezent.” „Barbu.” „Prezent.” „Bulă.”. „Prezent.” Din ultima bancă se aude Gigel, care râde. „De ce te distrezi așa, Gigele?”, a întrebat învățătoarea. „Cum să îl cheme Bulă, doamnă? Dacă schimbi B cu P iese ceva nasol.” „Stai jos, măgarule! Continuăm. Costel.” „Prezent.” „Doru.” „Prezent.” „Gigel.” Bulă începe să râdă. „De ce râzi, Bulă?” „Cum să îl cheme Gigel, doamnă?” Mai schimbi câteva litere și iese <<mai du-te-n morții mă-tii, Gigele!>>”
