Imi place Leo Iorga, mi-a placut Compact. In materie de muzica, sunt ca un copil rasfatat acasa si apoi proiectat, din intamplare, printre bestii. Am crescut cu Leo Iorga si sunt terorizat, la maturitate, de manelisti si de zgomotul apocaliptic din Nordul Mamaiei — Fratelli, Le GaGa. Sigur ca era loc si de mai rau. Ma gandesc la zdrentarosii si drogatii care escamoteaza boema la Vama Veche sau in cotetul Kudos, din Mamaia.
Dar mai bine sa las consideratiile astea si sa trec la mize. 8.000 de euro. Atat ii lipsea lui Leo Iorga pentru o operatie pe creier.
In primul rand, nu inteleg cum e posibil ca Leo Iorga sa nu aiba aceasta suma. Pe ce bani a cantat? Ca nu e un nimeni. Sau poate ca a cheltuit tot ce a strans in ultimii ani, cand a mai avut probleme de sanatate, si atunci ii prezint scuze importantului artist. N-am gresit. Artist. Intr-o lume de cantaciosi (cuvant introdus de mine si ciordit de toate jigodiile), Leo Iorga chiar e un artist.
Pe de alta parte, manelistii de varf au ratat o mare sansa. In particular, ei sunt niste talhari. Pe scena, adica printre mese de nemernici cu salbe de aur la gat, se lamenteaza melodic. O ard sensibil si castiga 8.000 de euro intr-o jumatate de ora. Acum, puteau dovedi ca sunt oameni, donandu-i suma necesara lui Leo Iorga, fara sa se impauneze pe la televizii. La fel ar fi trebuit sa procedeze si cretinii care zgarie placi in cluburi si pretind ca mixeaza.
Pana la urma, cel care a sarit cu banii a fost Gigi Becali, bravo lui! Si s-ar fi strans nu 8.000, ci 800.000 de euro, daca ar fi oferit 100 de euro pentru Leo Iorga, doar 100, toti bogatii care s-au scalambait macar o data, la o chermeza cu prietenarii sau la aniversarea unei cifre rotunde de la terminarea liceului, pe refrenul „Dupa ani si ani, ma voi intoarce!”. Daca te smiorcai printre pahare si fleici, nu inseamna ca ai si suflet.